definiția căra definiție dex

căra

găsește rime pentru căra
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: ara, ăra, bara, bară, cabă, cabra, caca, cadă, cadra, cadră, cafa, cafă, caia, cajă, cala, cală, camă, cana, cană, cană, capă, capră, car (insectă), car (vehicul), car (piesă), cara, carab, carar, caras, caraș, carat, card, carda, cardă, care, carfă, caria, caro, carp, cart, carta, cartă, casa, casă, cașa, cașă, cata, cața, cață, cauă, cavă, caza, cază, căca, căra, cărat, cărâm, căta, cătră, câlă, câr, cârav, câră, cârâi, cârc, cârcă, cârd, cârjă, cârjă, cârmă, cârn, cârpă, cârță, câță, ceară, cera, cira, coară, cura (1 cur), cura (1 curez), cură, dara, dară, dâra, dâră, fară, fără, gara, gară, gâra, hara, hâră, iară, mâră, nara, nară, oară, oară, ocară, para (s.f.), para (elem. de comp.), para (vb.), pară, păra, pâră, pâră, rara, săra, săra, sără, scară, tara, tară, târă, țară, țâră, vara, vară, vară, văra, zară
Cuvinte apropiate: ara, ăra, bara, bară, cabă, cabra, caca, cadă, cadra, cadră, cafa, cafă, caia, cajă, cala, cală, camă, cana, cană, cană, capă, capră, car (insectă), car (vehicul), car (piesă), cara, carab, carar, caras, caraș, carat, card, carda, cardă, care, carfă, caria, caro, carp, cart, carta, cartă, casa, casă, cașa, cașă, cata, cața, cață, cauă, cavă, caza, cază, căca, căra, cărat, cărâm, căta, cătră, câlă, câr, cârav, câră, cârâi, cârc, cârcă, cârd, cârjă, cârjă, cârmă, cârn, cârpă, cârță, câță, ceară, cera, cira, coară, cura (1 cur), cura (1 curez), cură, dara, dară, dâra, dâră, fară, fără, gara, gară, gâra, hara, hâră, iară, mâră, nara, nară, oară, oară, ocară, para (s.f.), para (elem. de comp.), para (vb.), pară, păra, pâră, pâră, rara, săra, săra, sără, scară, tara, tară, târă, țară, țâră, vara, vară, vară, văra, zară

CĂRÁ,

car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ♢ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia căra

CĂRÁ

vb. 1. a duce, a purta, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. v. pleca. 3. v. fugi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia căra

cărá

vb., ind. prez. 1 sg. car, 3 sg. și pl. cáră; conj. prez. 3 sg. și pl. cáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia căra

A CĂRÁ car

tranz. (obiecte sau ființe) A duce dintr-un loc în altul. ♢ ~ apă cu ciurul a munci fără nici un rost. /<lat. carrare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia căra

A SE CĂRÁ mă car

intranz. pop. A pleca de undeva (repede și pe furiș); a se cărăbăni. /<lat. carrare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia căra

cărá (cár, át),

vb. – 1. A duce, a transporta cu carul sau cu căruța. – 2. A transporta, a duce. – 3. A da lovituri, pumni. – 4. A lua cu sine, a duce, a tîrî. – 5. (Refl.) A se cărăbăni. – 6. (Arg.) A se face nevăzut, a chiuli. În general, este considerat der. de la un lat. *carrāre, de la carrus (Pușcariu 285; Candrea-Dens., 255; REW 1721; DAR); însă formația lat. nu pare normală. Ar fi de așteptat forma *carriare, ca în calabr. carriare, napol. carreare, fr. charrier, sp. (acarrear). Este posibil să se fi produs o contaminare cu lat. chalāre „a coborî”, de unde it. calare, sp. calar (REW 1487); acest ultim cuvînt ar explica mai bine sensul 3 din rom. Cf. totuși v. sard. carrare „a căra” (Atzori 90). La sensul 6 se poate să fi intervenit o contaminare cu țig. kere „a casa”, cf. cărel. Der. cărat, s.n. (acțiunea de a căra, transport); cărător, s.m. (hamal); cărător, s.n. (coș, coșarcă); cărătură, s.f. (cărat); cărel, interj. (valea!, întinde-o!), probabil datorită contaminării cu țig. kere „a casa” (Graur 134); cărăuș, s.m. (persoană care cară, transportator; cea de a doua stea din Ursa Mare), cu duf. -uș; cărăușesc, adj. (propriu cărăușilor); cărăuși, vb. (a căra, a transporta cu carul; a face cărăușit); cărăușit, s.n. (cărat). Din rom. provine bg. karam „a conduce” (Capidan, Raporturile, 205).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia căra

cară-te!

interj. pleacă!, du-te!, fugi!, dispari!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia căra

CAR DE ASÁLT

s. v. tanc.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia căra
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar