Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cură definiție dex
cură
găsește rime pentru
cură
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
aură
,
bura
,
bură
,
bură
,
cara
,
căra
,
câră
,
cera
,
cira
,
ciura
,
cuba
,
cucă
,
cula
,
culă
,
cupă
,
cupra
,
cur
,
cura
(1 cur),
cura
(1 curez),
curai
,
curaj
,
curar
,
curat
,
cură
,
curb
,
curba
,
curbă
,
curcă
,
cure
,
curea
,
curm
,
curma
,
curmă
,
curs
,
cursă
,
curt
,
curta
,
curvă
,
cuta
,
cută
,
cutră
,
cuță
,
cuvă
,
dura
(interj.),
dura
(vb.),
dură
,
fura
,
gură
,
hură
,
iură
,
jura
,
jură
,
mura
,
mura
,
mură
,
pură
,
rură
,
scura
,
sura
,
șură
,
șură
,
tura
,
tură
,
țura
,
ura
,
ura
,
ură
Cuvinte apropiate:
aură
,
bura
,
bură
,
bură
,
cara
,
căra
,
câră
,
cera
,
cira
,
ciura
,
cuba
,
cucă
,
cula
,
culă
,
cupă
,
cupra
,
cur
,
cura
(1 cur),
cura
(1 curez),
curai
,
curaj
,
curar
,
curat
,
cură
,
curb
,
curba
,
curbă
,
curcă
,
cure
,
curea
,
curm
,
curma
,
curmă
,
curs
,
cursă
,
curt
,
curta
,
curvă
,
cuta
,
cută
,
cutră
,
cuță
,
cuvă
,
dura
(interj.),
dura
(vb.),
dură
,
fura
,
gură
,
hură
,
iură
,
jura
,
jură
,
mura
,
mura
,
mură
,
pură
,
rură
,
scura
,
sura
,
șură
,
șură
,
tura
,
tură
,
țura
,
ura
,
ura
,
ură
CÚRĂ,
cure
,
s.f.
Tratament
medical
constând
din
aplicarea
metodică
a unor
mijloace
terapeutice
(
băi
,
regim
etc.). ♢
Cură
balneoclimatică
=
folosire
în
scop
terapeutic
a
apelor
minerale
, a
nămolurilor
, a
factorilor
climatici
etc. – Din fr.
cure
,
lat.
cura.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cură
cúră
s. f., g.-d.
art
.
cúrei
;
pl.
cúre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cură
CÚR//Ă ~e
f.
Tratament
medical
constând
din
folosirea
unor
metode
terapeutice
. /<fr.
cure
,
lat.
cura
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cură
cúră (-ri),
s.f. –
Tratament
medical
. Fr.
cure
. – Der.
cura,
vb. (a
îngriji
),
puțin
folosit
;
curarisi
,
vb. (a
îngriji
), cu suf. -
isi
;
curabil
,
adj. (
vindecabil
);
incurabil
,
adj. (
incurabil
);
curativ
, adj. (care
vindecă
);
curator
,
s.m. (
persoană
care
exercită
drepturile
și
execută
obligațiile
decurgînd din
curatelă
);
curatelă
, s.f., din fr.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cură
CÚRĂ
s.f.
Tratament
(
îndelungat
) al unei
boli
prin
băi
,
regim
etc. [< fr.
cure
, cf. it., lat.
cura
–
îngrijire
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia cură
CÚRĂ
s. f.
tratament
al unei
boli
prin
băi
,
regim
etc. (< fr.
cure
, lat.
cura
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia cură
CURÁ
2
,
curéz
,
vb. I. Tranz. (
Reg
.) A
desface
frunzele
sau
boabele
de pe
știuleții
porumbului
. – Lat.
curare
„a
îngriji
, a
curăța
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cură
CURÁ
2
,
curéz
,
vb. I. Tranz. (
Reg
.) A
desface
frunzele
sau
boabele
de pe
știuleții
porumbului
. – Lat.
curare
„a
îngriji
, a
curăța
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cură
CURÁ
1
,
curéz
,
vb. I. Tranz. (
Rar
) A
îngriji
, a
trata
un
bolnav
sau o
boală
. ♦ Refl. A se
supune
unui
tratament
medical
, unei
cure
. – Din germ.
kurieren.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cură
CURÁ
1
,
curéz
,
vb. I. Tranz. (
Rar
) A
îngriji
, a
trata
un
bolnav
sau o
boală
. ♦ Refl. A se
supune
unui
tratament
medical
, unei
cure
. – Din germ.
kurieren.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cură
CURÁ
vb. v.
apăra
,
căuta
,
curăța
,
defrișa
,
despăduri
,
dezghioca
,
dezvinovăți
,
disculpa
,
distruge
,
îngriji
,
justifica
,
nimici
,
potopi
,
prăpădi
,
scuza
,
sfărâma
,
trata
,
zdrobi
,
zvânta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cură
CURÁ
vb. v.
apăra
,
căuta
,
curăța
,
defrișa
,
despăduri
,
dezghioca
,
dezvinovăți
,
disculpa
,
distruge
,
îngriji
,
justifica
,
nimici
,
potopi
,
prăpădi
,
scuza
,
sfărâma
,
trata
,
zdrobi
,
zvânta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cură
curá
(a
trata
un
bolnav
) vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
cureáz
ă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cură
curá
(a
curăța
știuleții
) vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
cureáză
/cúră
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cură
curá
(a
trata
un
bolnav
) vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
cureáz
ă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cură
curá
(a
curăța
știuleții
) vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
cureáză
/cúră
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cură
A CUR//Á ~éz
tranz. (
bolnavi
,
maladii
)
A
supune
unei
cure
; a
trata
printr-un
regim
curativ
. /<germ.
kurieren
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cură
A CUR//Á ~éz
tranz. (
bolnavi
,
maladii
)
A
supune
unei
cure
; a
trata
printr-un
regim
curativ
. /<germ.
kurieren
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cură
curá (-r, -át),
vb. –
1.
A
curăța
. –
2.
A
despăduri
, a
defrișa
. –
3.
A
desface
coaja
,
pielița
. –
4.
A
scoate
, a
elimina
, a
expulza
. –
5.
A
elibera
, a da
drumul
, a
slobozi
. –
6.
A
dezvinovăți
, a
absolvi
de
vină
. – Mr.
curare
„a
curăța
”. Lat.
curāre
(
Candrea
-
Dens
., 451; Tiktin,
Archiv.,
CXXXIII, 120;
Pascu
, I, 73; REW 2412;
DAR
); cf.
ven
.
curare
„a
curăța
un
pui
”, fr.
curer
, cat.
escurar
. Este
dublet
al lui
cura
, vb. (a
îngriji
un
bolnav
). Este
posibil
,
cum
presupune
DAR
(cf.
Cortés
127), ca
termenul
rom
. să fi
ajuns
să se
confunde
cu lat.
colare
„a
strecura
, a
curăța
un
lichid
”, al
cărui
rezultat
trebuia
să fie
identic
. – Der.
curat
, s.n. (
dezghiocatul
porumbului
);
curătoare
, s.f. (
placentă
, la
vacă
;
vas
de
lemn
,
blid
);
curat
,
adj. (
dezghiocat
,
desfăcut
,
defrișat
,
eliberat
;
iertat
;
curățit
;
lipsit
de
murdărie
,
pur
;
autentic
,
veritabil
,
adevărat
;
senin
,
clar
,
neprihănit
,
pur
;
inocent
,
drept
,
sincer
,
fidel
,
leal
;
sigur
,
exact
);
curăți
, vb. (a
înlătura
murdăria
, a
spăla
; a
defrișa
, a
despăduri
; a da
drumul
, a
elibera
; a
elimina
, a
expulza
; a
purifica
; a
vindeca
; a
despuia
; refl., a
pierde
totul
, a rămîne
fără
un
sfanț
; fam., a
muri
, a da ortu
popii
; fam., a
fura
, a șmangli; a da un
purgativ
; a
spăla
de
păcate
, a
salva
, a
izbăvi
, a
purifica
; refl., a se
justifica
, a se
dezvinovăți
);
necurăți
,
vb. (a
trăi
în
păcat
);
curățitor
,
adj. (care
curăță
;
purificator
);
curățitură,
s.f. (
curățare
de
coajă
,
pieliță
, etc.;
gunoi
;
resturi
);
curățiciune
, s.f. (înv.,
puritate
);
curăție
,
s.f. (
curăție
;
puritate
;
neprihănire
,
nevinovăție
;
purificare
;
integritate
,
lealitate
,
cinste
), cuvînt
puțin
înv.;
necurăție
, s.f. (
murdărie
;
păcat
,
faptă
rea
;
patimă
condamnabilă
;
viciu
;
menstruație
);
curățenie
, s.f. (
calitatea
de a fi
curat
;
puritate
;
neprihănire
;
menstruație
;
purgativ
;
cinste
,
corectitudine
; Arg.,
catastrofă
);
necurățenie
,
s.f. (
murdărie
;
excrement
);
curătură
,
s.f. (
curățare
de
coajă
,
pieliță
, etc.;
teren
desțelenit
;
coji
curățate
;
frunze
uscate
;
pleavă
,
ciuruială
);
curățitoare
, s.f. (
sită
,
ciur
).
Curat
,
mr., megl.
curat
, istr.
curǫt
,
ar
putea
fi și
reprezentant
direct
al lat.
curatus
(
Pascu
, I, 73; Densusianu,
GS
, III, 443), sau al lat.
colatus
(Pușcariu 457;
ZRPh.,
XXVII, 738; REW 2035a).
Prima
ipoteză
este mai
probabilă
și este
suficientă
, cf. calabr.
curare
„a
spăla
pînza”, comel.
kuratu
„
piele
argăsită
” (Tagliavini,
Arch
.
Rom
.,
X, 132). Din
rom
.
provine
săs
.
curat
(ich)
„
curat
”.
Pentru
curătură
,
Candrea
-
Dens
., 452
propune
și o der.
directă
din
latină
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cură
curá (-r, -át),
vb. –
1.
A
curăța
. –
2.
A
despăduri
, a
defrișa
. –
3.
A
desface
coaja
,
pielița
. –
4.
A
scoate
, a
elimina
, a
expulza
. –
5.
A
elibera
, a da
drumul
, a
slobozi
. –
6.
A
dezvinovăți
, a
absolvi
de
vină
. – Mr.
curare
„a
curăța
”. Lat.
curāre
(
Candrea
-
Dens
., 451; Tiktin,
Archiv.,
CXXXIII, 120;
Pascu
, I, 73; REW 2412;
DAR
); cf.
ven
.
curare
„a
curăța
un
pui
”, fr.
curer
, cat.
escurar
. Este
dublet
al lui
cura
, vb. (a
îngriji
un
bolnav
). Este
posibil
,
cum
presupune
DAR
(cf.
Cortés
127), ca
termenul
rom
. să fi
ajuns
să se
confunde
cu lat.
colare
„a
strecura
, a
curăța
un
lichid
”, al
cărui
rezultat
trebuia
să fie
identic
. – Der.
curat
, s.n. (
dezghiocatul
porumbului
);
curătoare
, s.f. (
placentă
, la
vacă
;
vas
de
lemn
,
blid
);
curat
,
adj. (
dezghiocat
,
desfăcut
,
defrișat
,
eliberat
;
iertat
;
curățit
;
lipsit
de
murdărie
,
pur
;
autentic
,
veritabil
,
adevărat
;
senin
,
clar
,
neprihănit
,
pur
;
inocent
,
drept
,
sincer
,
fidel
,
leal
;
sigur
,
exact
);
curăți
, vb. (a
înlătura
murdăria
, a
spăla
; a
defrișa
, a
despăduri
; a da
drumul
, a
elibera
; a
elimina
, a
expulza
; a
purifica
; a
vindeca
; a
despuia
; refl., a
pierde
totul
, a rămîne
fără
un
sfanț
; fam., a
muri
, a da ortu
popii
; fam., a
fura
, a șmangli; a da un
purgativ
; a
spăla
de
păcate
, a
salva
, a
izbăvi
, a
purifica
; refl., a se
justifica
, a se
dezvinovăți
);
necurăți
,
vb. (a
trăi
în
păcat
);
curățitor
,
adj. (care
curăță
;
purificator
);
curățitură,
s.f. (
curățare
de
coajă
,
pieliță
, etc.;
gunoi
;
resturi
);
curățiciune
, s.f. (înv.,
puritate
);
curăție
,
s.f. (
curăție
;
puritate
;
neprihănire
,
nevinovăție
;
purificare
;
integritate
,
lealitate
,
cinste
), cuvînt
puțin
înv.;
necurăție
, s.f. (
murdărie
;
păcat
,
faptă
rea
;
patimă
condamnabilă
;
viciu
;
menstruație
);
curățenie
, s.f. (
calitatea
de a fi
curat
;
puritate
;
neprihănire
;
menstruație
;
purgativ
;
cinste
,
corectitudine
; Arg.,
catastrofă
);
necurățenie
,
s.f. (
murdărie
;
excrement
);
curătură
,
s.f. (
curățare
de
coajă
,
pieliță
, etc.;
teren
desțelenit
;
coji
curățate
;
frunze
uscate
;
pleavă
,
ciuruială
);
curățitoare
, s.f. (
sită
,
ciur
).
Curat
,
mr., megl.
curat
, istr.
curǫt
,
ar
putea
fi și
reprezentant
direct
al lat.
curatus
(
Pascu
, I, 73; Densusianu,
GS
, III, 443), sau al lat.
colatus
(Pușcariu 457;
ZRPh.,
XXVII, 738; REW 2035a).
Prima
ipoteză
este mai
probabilă
și este
suficientă
, cf. calabr.
curare
„a
spăla
pînza”, comel.
kuratu
„
piele
argăsită
” (Tagliavini,
Arch
.
Rom
.,
X, 132). Din
rom
.
provine
săs
.
curat
(ich)
„
curat
”.
Pentru
curătură
,
Candrea
-
Dens
., 452
propune
și o der.
directă
din
latină
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cură
CURÁ
vb. I. tr.
(
Rar
) A
îngriji
, a
trata
(un
bolnav
,
p. ext.
o
boală
). ♦
refl.
A se
supune
unui
tratament
, unei
cure
. [P.i.
-rez
, conj. 3,6
-
re
. / cf. germ.
kurieren
, it., lat.
curare
– a
îngriji
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia cură
CURÁ
vb. I. tr.
(
Rar
) A
îngriji
, a
trata
(un
bolnav
,
p. ext.
o
boală
). ♦
refl.
A se
supune
unui
tratament
, unei
cure
. [P.i.
-rez
, conj. 3,6
-
re
. / cf. germ.
kurieren
, it., lat.
curare
– a
îngriji
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia cură
CURÁ
vb.
I. tr. a
trata
un
bolnav
, o
boală
. II. refl. a se
supune
unui
tratament
, unei
cure
. (< germ.
kurieren
, lat.
curare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia cură
CURÁ
vb.
I. tr. a
trata
un
bolnav
, o
boală
. II. refl. a se
supune
unui
tratament
, unei
cure
. (< germ.
kurieren
, lat.
curare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia cură
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK