Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția curere definiție dex
curere
găsește rime pentru
curere
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
cerere
,
curare
,
curere
,
curgere
,
durere
Cuvinte apropiate:
cerere
,
curare
,
curere
,
curgere
,
durere
CÚRE
vb. III v.
curge
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curere
CÚRE
vb. III v.
curge
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curere
CÚRE
vb. v.
alerga
,
curge
,
fugi
,
goni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curere
CÚRE
vb. v.
alerga
,
curge
,
fugi
,
goni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curere
cúre
vb. III (înv.)
1.
a
alerga
, a
fugi
; a se
grăbi
.
2.
a
curge
.
3.
a se
rostogoli
, a se
înșira
, a se
întinde
.
4.
a se
decolora
.
5.
a
pica
, a
picura
, a
izvorî
.
6.
a se
desprinde
, a
cădea
.
7.
a
atârna
, a
spânzura
.
8.
a se
îngrămădi
, a
năvăli
, a
năpădi
.
9.
a se
desfășura
, a se
petrece
, a se
întâmpla
, a
decurge
.
10.
a
trece
, a se
scurge
.
11.
a
rezulta
, a
proveni
, a
deriva
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia curere
cúre
vb. III (înv.)
1.
a
alerga
, a
fugi
; a se
grăbi
.
2.
a
curge
.
3.
a se
rostogoli
, a se
înșira
, a se
întinde
.
4.
a se
decolora
.
5.
a
pica
, a
picura
, a
izvorî
.
6.
a se
desprinde
, a
cădea
.
7.
a
atârna
, a
spânzura
.
8.
a se
îngrămădi
, a
năvăli
, a
năpădi
.
9.
a se
desfășura
, a se
petrece
, a se
întâmpla
, a
decurge
.
10.
a
trece
, a se
scurge
.
11.
a
rezulta
, a
proveni
, a
deriva
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia curere
cúre (-r, -rs),
vb. –
1.
A
fugi
, a
merge
în
goană
. –
2.
A
curge
un
lichid
. –
3.
A se
scurge
, a
ieși
o
secreție
din
corp
. –
4.
A se
revărsa
. –
5.
A se
scurge
lichid
dintr-un
vas
. –
6.
A se
îngrămădi
, a
năvăli
, a se
îmbulzi
. –
7.
A se
risipi
, a se
întinde
. –
8.
(Înv.) A se
dezvolta
, a se
produce
. –
9.
A se
scurge
, a
trece
. –
10.
(Înv.) A
rezulta
, a
proveni
, a
decurge
. –
11.
A
cădea
, a se
vărsa
, a se
risipi
. –
12.
A
recădea
. – Var.
cura
. Mr.
cur
,
curare
, megl.
cur
. Lat.
cŭrrĕre
(Pușcariu 455;
Candrea
-
Dens
., 451; REW 2412;
DAR
); cf. it.
correre
, prov., cat., sp.,
port
.
correr
, fr.
courir
. Cf. și
curînd
,
curge
.
Este cuvînt înv.,
aproape
complet
substituit
în
literatură
prin
curge
(
totuși
, mai sînt
scriitori
care
preferă
să
scrie
cură
în
loc
de
curge
); însă este
comun
în
limbajul
popular
.
Asimilat
în
parte
cu
cura
„a
curăța
”, prin
intermediul
var. Der.
curător
,
adj. (care
aleargă
;
curent
);
curătoare
, s.f. (
vas
de
lemn
care
servește
la a
transvaza
vinul
), se
confundă
cu der.
identic
de la
cura
„a
curăța
”;
curător
, s.n. (brînză în
calup
);
curăre
,
s.f. (înv.,
scurgere
; înv.,
spermă
);
curătură
,
s.f. (
vas
pentru
a
transvaza
vinul
);
cursoare
, s.f. (
curs
revărsare
;
diaree
;
trecere
a
timpului
;
decurs
), cuvînt înv. (
sec
. XVII), pe care
Candrea
-
Dens
., 459
îl
derivă
direct
din lat.
cursoria
;
cursură
(var.
cursătură
), s.f. (
curs
;
revărsare
;
diaree
), cuvînt înv., pe care
DAR
îl
consideră
că
provine
direct
din lat.
cursura
;
scure
(var.
scura
), vb. (a
curge
, a se
revărsa
, a se
scurge
, a
trece
), pe care
Candrea
-
Dens
., 454
îl
deduce
din lat.
excŭrrĕre
;
scursoare
(var.
scurs
(
ăt
)
ură
), s.f. (
scurgere
;
flux
;
puroi
;
drojdie
,
depunere
);
încura
, vb. (a
fugi
, a
face
calul
să
fugă
;
despre
cai
, a
alerga
; refl., a se
fugări
, a se
urmări
vînatul
), pe care Pușcariu
Dacor.,
IV
, 687 și
DAR
îl
consideră
der. de la un lat. *
incurrare
,
factitiv
de la
currere
, cf.
Candrea
-
Dens
., 463;
încurătură
(var.
încurătoare
), s.f. (
cursă
de
cai
;
hipodrom
). – Cf.
cursă
,
curînd
. Der. neol.
curent
, adj., din lat.
correntem
, fr.
courant
;
curent
,
s.m.;
curenta
,
vb. (a
electrocuta
);
curs
,
s.n., din fr.
cours
;
cursă
,
s.f., din fr.
course
;
cursier
, s.m. (
armăsar
), din fr.
coursier
, înv.;
cursist
, s.m.;
cursiv
, adj., din fr.
cursif
;
cursivitate
, s.f.;
curier
, s.m., din fr.
courrier
;
curtier
, s.m., din fr.
courtier
;
curtaj
,
s.n., din fr.
courtage
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia curere
cúre (-r, -rs),
vb. –
1.
A
fugi
, a
merge
în
goană
. –
2.
A
curge
un
lichid
. –
3.
A se
scurge
, a
ieși
o
secreție
din
corp
. –
4.
A se
revărsa
. –
5.
A se
scurge
lichid
dintr-un
vas
. –
6.
A se
îngrămădi
, a
năvăli
, a se
îmbulzi
. –
7.
A se
risipi
, a se
întinde
. –
8.
(Înv.) A se
dezvolta
, a se
produce
. –
9.
A se
scurge
, a
trece
. –
10.
(Înv.) A
rezulta
, a
proveni
, a
decurge
. –
11.
A
cădea
, a se
vărsa
, a se
risipi
. –
12.
A
recădea
. – Var.
cura
. Mr.
cur
,
curare
, megl.
cur
. Lat.
cŭrrĕre
(Pușcariu 455;
Candrea
-
Dens
., 451; REW 2412;
DAR
); cf. it.
correre
, prov., cat., sp.,
port
.
correr
, fr.
courir
. Cf. și
curînd
,
curge
.
Este cuvînt înv.,
aproape
complet
substituit
în
literatură
prin
curge
(
totuși
, mai sînt
scriitori
care
preferă
să
scrie
cură
în
loc
de
curge
); însă este
comun
în
limbajul
popular
.
Asimilat
în
parte
cu
cura
„a
curăța
”, prin
intermediul
var. Der.
curător
,
adj. (care
aleargă
;
curent
);
curătoare
, s.f. (
vas
de
lemn
care
servește
la a
transvaza
vinul
), se
confundă
cu der.
identic
de la
cura
„a
curăța
”;
curător
, s.n. (brînză în
calup
);
curăre
,
s.f. (înv.,
scurgere
; înv.,
spermă
);
curătură
,
s.f. (
vas
pentru
a
transvaza
vinul
);
cursoare
, s.f. (
curs
revărsare
;
diaree
;
trecere
a
timpului
;
decurs
), cuvînt înv. (
sec
. XVII), pe care
Candrea
-
Dens
., 459
îl
derivă
direct
din lat.
cursoria
;
cursură
(var.
cursătură
), s.f. (
curs
;
revărsare
;
diaree
), cuvînt înv., pe care
DAR
îl
consideră
că
provine
direct
din lat.
cursura
;
scure
(var.
scura
), vb. (a
curge
, a se
revărsa
, a se
scurge
, a
trece
), pe care
Candrea
-
Dens
., 454
îl
deduce
din lat.
excŭrrĕre
;
scursoare
(var.
scurs
(
ăt
)
ură
), s.f. (
scurgere
;
flux
;
puroi
;
drojdie
,
depunere
);
încura
, vb. (a
fugi
, a
face
calul
să
fugă
;
despre
cai
, a
alerga
; refl., a se
fugări
, a se
urmări
vînatul
), pe care Pușcariu
Dacor.,
IV
, 687 și
DAR
îl
consideră
der. de la un lat. *
incurrare
,
factitiv
de la
currere
, cf.
Candrea
-
Dens
., 463;
încurătură
(var.
încurătoare
), s.f. (
cursă
de
cai
;
hipodrom
). – Cf.
cursă
,
curînd
. Der. neol.
curent
, adj., din lat.
correntem
, fr.
courant
;
curent
,
s.m.;
curenta
,
vb. (a
electrocuta
);
curs
,
s.n., din fr.
cours
;
cursă
,
s.f., din fr.
course
;
cursier
, s.m. (
armăsar
), din fr.
coursier
, înv.;
cursist
, s.m.;
cursiv
, adj., din fr.
cursif
;
cursivitate
, s.f.;
curier
, s.m., din fr.
courrier
;
curtier
, s.m., din fr.
courtier
;
curtaj
,
s.n., din fr.
courtage
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia curere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK