definiția crainicii definiție dex

crainicii

găsește rime pentru crainicii

CRÁINIC, -Ă,

crainici, -ce, subst. 1. S.m. (Înv.) Persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 2. S.m. și f. Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher. 3. S.m. (Reg.) Hăitaș, gonaci (la vânătoare). – Din ucr. krajnik.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia crainicii

CRÁINIC

s. 1. mesager, sol, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.) 2. spicher. (~ la televiziune.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia crainicii

CRÁINIC

s. v. buhai, coinac, colăcar.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia crainicii

cráinic

s. m., pl. cráinici
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia crainicii

CRÁINI//C ~că (~ci, ~ce)

m. și f. 1) înv. Persoană care aducea la cunoștința mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 2) Persoană care citește informațiile, comunicările oficiale, anunță programul la un post de radio sau de televiziune; spicher. /<ucr. krajnik
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia crainicii

cráinic

, cráinice, s.n. (reg.) mașină de ridicat pietre și lemne grele; granic, posadă.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia crainicii

cráinic (cráinici),

s.m. – 1. Herald, dregător. – 2. Vestitor. – 3. Perceptor de dări. Origine incertă. Dată find prezența rut. krajnik „judecător” și a mag. krajnik „judecător al nobililor” ar putea reprezenta un sl. *krajnikŭ „regal”, de la krai „rege”, cf. crai; poate fi însă și o der. internă a rom. După Skok, Slavia, IV, 328, Candrea și DAR rom. provine din rut.; Scriban se gîndește la sl. krai „margine”, cf. craină. Der. crăni(ci), vb. (a vesti, a anunța, a face cunoscut); cranga, adv. (Mold., ca un vagabond), probabil în loc de crain(i)ci, în expresia a umbla creanga; crancău, s.m. (Mold., petrecăreț, haimana); crancalîc, s.m. (Mold., petrecere).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia crainicii

cráinic (cráinice),

s.n. – Pîrghie cu care se ridică piatra morii de grîu. – Var. gra(i)nic. Germ. Kranich (DAR). În Banat și Olt.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia crainicii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar