Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția corespondentei definiție dex
corespondentei
găsește rime pentru
corespondentei
CORESPONDÉNT, -Ă
,
corespondenți
, -te
, s.m. și f., adj.
I
. S.m și f.
1.
Persoană
care
colaborează
la un
ziar
sau la o
publicație
periodică
,
trimițând
spre
publicare
informații
din
locul
unde se
află
.
2
.
Persoană
care, în
lipsa
părinților
unui
elev
, are
răspunderea
acestuia
față
de
autoritățile
școlare
.
3
. (
Rar
)
Persoană
cu care cineva este în
corespondență
.
II.
Adj. (În
sintagmele
)
Membru
corespondent
=
membru
al unei
academii
sau al
altei
instituții
științifice
având
aceleași
obligații
și
drepturi
ca și un
membru
activ
, cu
excepția
dreptului
de a
vota
pe
viitorii
membrii
, care este
numai
consultativ
.
Unghiuri
corespondente
=
fiecare
dintre
cele
patru
perechi
de
unghiuri
,
egale
între
ele
,
formate
de
aceeași
parte
a unei
secante
care
taie
două
drepte
paralele
. – Din fr.
correspondant
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉNT
adj. s.
1.
adj. v.
asemănător
.
2.
s. v.
omolog
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia corespondentei
corespondént
s. m., adj. m., pl.
corespondénți
;
f. sg.
corespondéntă
,
pl.
corespondénte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉN//T
1
~tă (~ți, ~te)
m. și f.
1)
Colaborator
la o
publicație
periodică
sau la un
centru
de
informații
care
furnizează
știri
din
localitatea
în care se
află
. 2)
Persoană
care
întreține
relații
epistolare
cu cineva. /<fr.
correspondant
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉN//T
2
~tă (~ți, ~te): Membru ~
membru
al unei
academii
sau
instituții
științifice
cu
drept
de
vot
consultativ
. 2):
Unghiuri
~te
unghiuri
formate
de
două
drepte
paralele
tăiate
de o
secantă
și
situate
de
aceeași
parte
a
secantei
,
unul
fiind
intern
,
iar
altul
extern
. /<fr.
correspondant
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉNT, -Ă
s.m. și f.
1.
Colaborator
extern
la un
ziar
, care
trimite
corespondență
cu
caracter
informativ
din
locul
în care se
află
.
2.
Persoană
care, în
lipsa
părinților
unui
elev
, are
răspunderea
acestuia
în
fața
școlii
.
3.
(
Rar
) Cel care
poartă
corespondență
cu cineva. //
adj.
Membru
corespondent
=
membru
al unei
academii
sau al
altei
instituții
științifice
, care are
aceleași
obligații
și se
bucură
de
aceleași
drepturi
ca un
membru
activ
, cu
excepția
dreptului
de
vot
. [Cf. fr.
correspondant
, it.
corrispondente
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉNT, -Ă
adj.
Care
corespunde
,
corespunzător
. ♢ (
Geom.
)
Unghiuri
corespondente
=
fiecare
dintre
cele
patru
perechi
de
unghiuri
nealăturate
,
formate
de
aceeași
parte
a unei
secante
care
taie
două
drepte
,
unul
dintre
unghiuri
fiind
în
interiorul
dreptelor
și
altul
în
afara
lor
. [Cf. fr.
correspondant
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉNT, -Ă
I.
s. m. f.
1.
colaborator
extern
al unui
ziar
care
trimite
corespondență
cu
caracter
informativ
din
locul
în care se
află
. 2.
persoană
care, în
lipsa
părinților
unui
elev
, are
răspunderea
acestora
față
de
școală
. 3. cel care
poartă
corespondență
cu cineva. II. adj. care
corespunde
,
corespunzător
. o
membru
~ =
membru
al unei
academii
sau al
altei
instituții
științifice
, care are
aceleași
obligații
și se
bucură
de
aceleași
drepturi
ca un
membru
activ
, cu
excepția
dreptului
la
vot
;
unghiuri
ĕ
=
fiecare
dintre
cele
patru
perechi
de
unghiuri
nealăturate
,
formate
de
aceeași
parte
a unei
secante
care
intersectează
două
drepte
, un
unghi
fiind
în
interiorul
dreptelor
și
altul
în
afara
lor
. ♢ (s. n.)
echivalent
, în
cadrul
frazei
, al unei
părți
de
propoziție
. (< fr.
correspondant
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉNȚĂ
,
corespondențe
, s.f.
I. 1
.
Schimb
(
regulat
) de
scrisori
între
două
sau mai
multe
persoane
. ♦
Totalitatea
scrisorilor
schimbate
între
două
persoane
. ♦
Conținutul
unei
scrisori
.
2
.
Relatare
a
faptelor
petrecute
într-o
localitate
,
făcută
de
corespondentul
unui
ziar
, al unei
reviste
, al unui
post
de
radio
, de
televiziune
etc.
II. 1.
Raport
,
legătură
între
lucruri
,
fenomene
,
organe
,
părți
ale
unui
întreg
care se
potrivesc
între
ele
;
concordanță
,
armonie
.
2
. (Lingv.)
Raport
constant
existent
între
două
unități
lingvistice
. ♢
Corespondența
timpurilor
=
raportul
de
timp
dintre
predicatul
unei
propoziții
subordonate
și
predicatul
regentei
.
3
. (
Mat
.)
Relație
între
două
mulțimi
,
conform
căreia
fiecare
element
al unei
mulțimi
este
pus
în
legătură
cu
unul
sau mai
multe
elemente
din
cealaltă
mulțime
.
4
. (În
sintagma
)
Corespondența
conturilor
=
schimbul
de
scrisori
,
legătura
reciprocă
dintre
conturi
care
reflectă
aceeași
operație
economică
. [Var.: (inv.)
corespondínță
s.f.] – Din fr.
correspondance
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉNȚĂ
s.
I.
poștă
.
(Ne
vine
aproape
zilnic
~.)
II.
1.
v.
potrivire
.
2.
v.
concordanță
.
3.
(
GRAM
.)
corespondența
timpurilor
=
consecuția
timpurilor
.
4.
(
MAT
.)
simetrie
.
(~
unghiurilor
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia corespondentei
corespondénță
s. f., g.-d.
art
.
corespondénței;
pl.
corespondénțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉNȚ//Ă ~e
f.
1)
Schimb
de
scrisori
.
~
oficială
.
♢
A
învăța
prin ~
a
învăța
fără
a-și
întrerupe
activitatea
în
câmpul
muncii
. 2)
Totalitate
de
scrisori
primite
sau
expediate
. 3)
Cronică
realizată
într-o
publicație
periodică
de un
corespondent
. 4)
Dependență
reciprocă
;
interdependență
;
corelație
. [G.-D.
corespondenței
] /<fr.
correspondance
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉNȚĂ
s.f.
I. 1.
Schimb
de
scrisori
(
între
două
sau mai
multe
persoane
). ♦
Totalitatea
scrisorilor
pe care și
le
-au
scris
două
persoane
. ♦
Conținutul
unei
scrisori
.
2.
Relatare
asupra
faptelor
petrecute
într-o
localitate
, într-o
țară
etc.
făcută
de
corespondentul
unui
ziar
.
II. 1.
Raport
,
legătură
între
lucruri
,
fenomene
etc.;
concordanță
,
armonie
.
2.
(
Mat
.
)
Relație
care
există
între
perechile
formate
din
elemente
aparținând
la
două
mulțimi
când
acestea
sunt
reprezentate
una
pe alta.
3.
(
Lingv.
)
Raport
constant
existent
între
două
unități
lingvistice
. ♢
Corespondența
timpurilor
=
concordanța
timpurilor
. ♦
Paralelism
între
fapte
din
idiomuri
diferite
sau din
etape
diferite
ale
aceluiași
idiom
. [Var.
corespondință
s.f. / cf. fr.
correspondance
, it.
corrispondenza
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia corespondentei
CORESPONDÉNȚĂ
s. f.
I. 1.
schimb
de
scrisori
între
persoane
,
instituții
etc.;
totalitatea
acestor
scrisori
. ♢
conținutul
unei
scrisori
. 2.
relatare
asupra
faptelor
petrecute
într-o
localitate
, într-o
țară
etc.
făcută
de
corespondentul
unui
ziar
. II. 1.
raport
,
legătură
între
lucruri
,
fenomene
etc.;
afinitate
care
leagă
părți
ale
unui
întreg
;
concordanță
,
armonie
. 2. (
mat
.)
relație
între
două
mulțimi
,
conform
căreia
fiecare
element
al
uneia
este
pus
în
legătură
cu
unul
sau mai
multe
elemente
din
cealaltă
. 3.
raport
constant
existent
între
două
fenomene
de
ordin
lingvistic
din
idiomuri
diferite
sau din
etape
diferite
ale
aceluiași
idiom
. o
ă
timpurilor
=
concordanța
timpurilor
. (< fr.
correspondance
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia corespondentei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK