definiția clacă definiție dex

clacă

găsește rime pentru clacă
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: caca, căca, ceacă, clac, claca, clacaj, clacă, cladă, cladă, clama, clamă, clapă, clapcă, clapcă, clasa, clasă, clăcaș, clica, clică, cloacă, clocă, clucă, coacă, colaca, craca, cracă, cuacă, mlacă, placa, placă
Cuvinte apropiate: caca, căca, ceacă, clac, claca, clacaj, clacă, cladă, cladă, clama, clamă, clapă, clapcă, clapcă, clasa, clasă, clăcaș, clica, clică, cloacă, clocă, clucă, coacă, colaca, craca, cracă, cuacă, mlacă, placa, placă

CLÁCĂ

, clăci, s.f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. ♢ Expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. ♢ Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia clacă

CLÁCĂ

s. 1. (IST.) boieresc, robotă. (Ca formă a rentei feudale, ~ din Țara Românească se numea în Moldova boieresc, iar în Transilvania robotă.) 2. șezătoare, (reg.) furcărie, (Transilv.) habă, habără, (prin Munt.) sideancă. (~ făcută la țară în serile de iarnă.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia clacă

clácă

s. f., g.-d. art. clăcii; pl. clăci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia clacă

CLÁCĂ clăci

f. 1) înv. Muncă gratuită pe care țăranii iobagi erau obligați s-o presteze în folosul proprietarului; boieresc. ♢ Lucru de ~ muncă făcută de mântuială. Vorbă de ~ vorbă neserioasă. 2) Muncă colectivă benevolă organizată de săteni pentru a se ajuta reciproc, urmată uneori de o mică petrecere. /<bulg. tlaka
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia clacă

clácă (clắci),

s.f. – 1. (Înv.) Prestație feudală, muncă neplătită pe care iobagul era obligat să o facă în folosul stăpînului. – 2. Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate. Se face în general pentru muncile cîmpului, pentru construcții și, între femei, pentru treburile gospodărești, și se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi și jocuri de societate. Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac, II, 416; Conev 66); cf. sb., cr., slov., ceh. tlaka „serviciu”, pol. tłoska „muncă voluntară”, rut. kljaka, al cărui fonetism indică un împrumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407). Cf. toloacă. – Der. clăcui, vb. (a organiza sau a participa la o clacă, muncă voluntară); clăcaș, s.m. (înv., birnic; care ia parte la o clacă); clăcășesc, adj. (de clăcași).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia clacă

CLACÁ

, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. – Din fr. claquer.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia clacă

clacá

vb., ind. prez. 1 sg. clachéz, 3 sg. și pl. clacheáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia clacă

A CLA//CÁ ~ chéz 1.

tranz. (mai ales despre sportivi) A provoca o leziune prin întinderea ori ruperea tendoanelor sau ligamentelor de la un picior. 2. intranz. (despre cai) A contracta o inflamație la tendoanele picioarelor din față. /<fr. claquer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia clacă

CLACÁ

vb. I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< fr. claquer].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia clacă

CLACÁ

vb. I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec ♢ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. ♢ a eșua, a da greș. II. refl. a-și luxa tendonul la picior. ♢ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. (< fr. claquer)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia clacă
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar