Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ciutei definiție dex
ciutei
găsește rime pentru
ciutei
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
ciulei
,
ciuvei
Cuvinte apropiate:
ciulei
,
ciuvei
CIUT
,
-
Ă
,
ciuți
,
-te
, adj. (
Despre
animale
cornute
) Care este
fără
coarne
, cu
coarnele
tăiate
sau
căzute
. [Var.: (
reg
.)
șuț
,
-
ă
adj.] – Cf.
alb
.
shut
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ciutei
CIUT
adj. (
reg
.)
melcat
.
(
Animal
cornut
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ciutei
ciut
adj. m., pl.
ciuți
;
f. sg.
ciútă
,
pl.
ciúte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ciutei
CIUT ciútă (ciuți, ciúte)
și
substantival
(
despre
animale
cornute
)
Care este
lipsit
de
coarne
;
fără
coarne
. /Cuv. autoht.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ciutei
ciut (ciútă),
adj. –
1.
Cu
coarnele
tăiate
,
fără
coarne
sau
fără
un
corn
. –
2.
Cu
urechile
tăiate
,
fără
urechi
sau
fără
o
ureche
. –
3.
(
Animal
) care are
coarnele
sau
urechile
foarte
mici
. –
4.
(Trans.)
Greoi
, neîndemînatic. – Var.
șut
,
ciut
,
megl.
ciut
.
Creație
expresivă
, ca
ciot
„
ciuntitură
” și
bot
„
rît
;
cioc
” (cu der.
bont
„
tocit
” ca
ciunt
). Cf. it.
ciotto
„
șchiop
”, a
cărui
origine
este
necunoscută
după
Prati
287. Este cuvînt
comun
aproape
tututor
limbilor
balcanice
(
alb
.
šut
,
šüt
, bg., sb.
šut
, mag.
csuta,
suta
,
ceh
.
šutá
,
pol
.
szuty
, rut.
šuta
, toate cu
sensul
de „
fără
coarne
”), fie că este
vorba
de
formații
expresive
independente
, fie de
împrumuturi
din
rom
.
Totuși
opiniile
asupra
originilor
cuvîntului
rom
. sînt
împărțite
.
Cea
mai
curentă
este
cea
care
îl
derivă
din
alb
. (Meyer 420; Philippide, II, 707; Capidan,
Dacor.,
I, 512 și II, 550;
DAR
);
pentru
a
rezolva
dificultatea
ridicată
de
fonetism
, s-a
apelat
la (Capidan) la
explicația
care
pornește
de la
forma
alb
.
articulată
të
šut
. Această
ipoteză
nu este
imposibilă
, însă nu este
folositoare
, în
lumina
tuturor
rădăcinilor
expresive
rom
., care
indică
, prin
aceleași
mijloace
,
aceeași
noțiune
. După Cihac, II, 59,
ar
trebui
pornit
de la bg. După
Pascu
, I, 194, de la un lat.
*tiutus
, din gr. τυτθός și după Giulgea,
RF,
49, din lat.
exutus
„
scos
,
luat
”,
ipoteze
forțate
și
neinteresante
. Cf. Rosetti, II, 114.
Aceeași
rădăcină
prezintă
și o var. cu
infix
nazal
,
ciunt
, adj. (
mutilat
;
ciung
; se
spune
despre
oamenii
,
animalele
sau
obiectele
cărora
le
lipsește
un
membru
sau o
parte
),
pentru
a
cărui
formație
cf.
paralelismul
lui
bot
și
bont
,
ciont
și
probabil
cioc
și
ciung
; cf. și it.
cioncare
(calabr.
ciuncari
) „a
mutila
”. Der.
ciunti
(var.
ciunta
), vb. (a
tăia
, a
reteza
, a
amputa
, a
tăia
crengi
);
ciuntitură
, s.f. (
acțiunea
de a
reteza
;
membru
sau
parte
retezată
);
ciută
,
s.f. (
căprioară
;
animal
sălbatic
,
fiară
), pe care Capida,
Dacor.,
I, 512 și II, 550 și
DAR
îl
derivă
direct
din
alb
.
të
šute
„
ciută
”;
ciutărie
, s.f. (
parc
rezervat
pentru
creșterea
cerbilor
);
ciutac
(var.
ciutan
, ciutaș
), s.m. (
nume
de
bou
);
ciutit
, adj. (
fără
coarne
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ciutei
CIÚTĂ
,
ciute
, s.f.
Femela
cerbului
;
cerboaică
. ♦
Epitet
dat
unei
fete
sau
femei
tinere
suple
, cu
mișcări
vioaie
și
pline
de
eleganță
. – Cf.
alb
.
shutë
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ciutei
CIÚTĂ
s.
(ZOOL.)
cerboaică
.
(~ e
femela
cerbului
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ciutei
CIÚTĂ
s. v.
bestie
,
dihanie
,
fiară
,
jivină
,
lighioană
,
sălbăticiune
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ciutei
ciútă
s. f., pl.
ciúte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ciutei
CIÚT//Ă ~e
f.
1)
Femelă
a
cerbului
;
cerboaică
.
~
cenușie
.
2)
fig.
Femeie
suplă
și
elegantă
. /Cuv. autoht.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ciutei
FLOAREA-CIÚTEI
s. v.
găinușă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ciutei
IARBA-CIÚTEI
s. v.
limba
-
cerbului
,
năvalnic
,
rujă
,
urechelniță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ciutei
iárba-ciútei
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ciutei
măseáua-ciútei
(
bot
.) s. f., g.-d.
art
.
măsélei
- ciútei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ciutei
PĂRUL-CIÚTEI
s. v.
verigar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ciutei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK