ciórbă (ciórbe),
s.f. –
Fel de mîncare din
zeamă acrită. Mr., megl.
ciorbă. Tc.
çorba (Cihac, II, 566; Miklosich,
Slaw. Elem., 52 și
Fremdw., 82; Șeineanu, II, 132; Lokotsch 440; Ronzevalle 78; Berneker 160), cuvînt care
provine din
arab.
šorba,
šarâb (› sp.
jarabe, it.
sorbetto, fr.
sirop); cf. ngr. τσορβάς,
alb.
tšorbë, bg., sb.
čorba, mag.
csorba. Der.
ciorbagiu, s.m. (
comandant al unui
regiment de
ieniceri;
căpetenie,
șef), din tc.
çorbaci,
datorită asocierii,
obișnuite în
organizarea militară turcă,
între unitatea militară și
bucătăria sa
proprie;
ciorbalîc, s.n. (
polonic).