Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția calatoare definiție dex
calatoare
găsește rime pentru
calatoare
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
călcătoare
,
cărătoare
Cuvinte apropiate:
călcătoare
,
cărătoare
CĂLĂTÓR, -OÁRE,
călători
, -
oare
, adj., s.m. și f.
1.
Adj., s.m. și f. (
Persoană
) care
călătorește
, care se
află
în
călătorie
.
2.
Adj. (
Despre
popoare
)
Nomad
.
3.
Adj. (
Despre
păsări
) Care
pleacă
iarna
în
țări
mai
calde
;
migrator
.
4.
Adj. Fig. Care
trece
repede
;
trecător
,
nestatornic
. –
Cale
+ suf.
-ător.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia calatoare
CĂLĂTÓR
adj. v.
efemer
,
pieritor
,
schimbător
,
temporar
,
trecător
,
vremelnic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia calatoare
CĂLĂTÓR
s., adj.
1.
s.
drumeț
, (
reg
.)
drumaș
, (Transilv.)
drumar
,
drumătoriu
, (înv.)
strainic
.
(Un ~
obosit
de
drum
.)
2.
s. v.
trecător
. (Un ~
întârziat
trecea
strada
.)
3.
s. v.
pasager
.
4.
adj. v.
nomad
.
5.
adj. v.
migrator
.
6.
adj. v.
voiajor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia calatoare
călătór
adj. m., s. m., pl.
călătóri
;
f. sg. și pl.
călătoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia calatoare
CĂLĂT//ÓR
1
~oáre (~óri, ~oáre)
1) Care
călătorește
; care este în
călătorie
. 2)
(
despre
păsări
)
Care
pleacă
să
ierneze
în
țările
calde
;
migrator
. 3)
(
despre
popoare
)
Care
migrează
.
/
cale
+ suf. ~
ător
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia calatoare
CĂLĂT//ÓR
2
~oáre (~óri, ~oáre)
m.
ș
i f
.
Persoană
care
călătorește
. /
căle
+ suf. ~
ător
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia calatoare
călătór (călătoáre),
adj. –
1.
Care
călătorește
. –
2.
(S.m.)
Vizitator
. –
3.
Mobil
,
nomad
,
migrator
.
Origine
incertă
. Este
considerat
în
mod
normal
a fi der. de la
cale
„
drum
,
stradă
”; însă der.
prezintă
dificultăți
. Suf. -
tor
se
aplică
de
obicei
der.
verbali
; și, pe de altă
parte
, nu
poate
da
naștere
la rîndul său la un der.
verbal
, ca
a
călători
(
verbi
gracia,
supărător
este
conceput
numai
ca un der.
posterior
de
tipul
*
a
supărători
). Pușcariu 262 și
DAR
a
încercat
să
evite
dificultatea
, presupunînd că
termenul
călător
ar
fi
provenit
din
cale
,
precum
alb
.
udhëtar
„
călător
” de la
udhë
„
drum
”. La
fel
de
justificat
s-
ar
putea
invoca
lat.
viator
față
de
via
.
Totuși
,
trebuie
să
semnalăm
posibilitatea
ca
legătura
între
cale
și
călător
să fi
fost
stabilită
a
posteriori
de
imaginația
populară
.
Călător
ar
putea
fi un der.
normal
de la
caballus
sau, mai
bine
zis
, de la o
formă
verbală
der. de la acest cuvînt.
Ideea
de „
călătorie
”
era
strîns
legată
de
cea
de „a
călări
”, cf. germ.
reisen
și
reiten
.
Dacă
presupunem
că lat.
caballus
a
format
aceeași
der. ca
equus
, vb.
*caballare
sau *
caballitare
(ca
equitare
)
putea
avea
drept
der. cuvîntul
călător
„
persoană
care
merge
călare
” și, mai tîrziu, „
persoană
care
călătorește
”. Der.
călătoreț,
adj. (care
călătorește
mult
);
călători
,
vb. (a fi
călător
, a fi pe
drum
; refl., a se
duce
; refl., a
muri
, a
deceda
);
călătorie
,
s.f. (
acțiunea
de
a
călători
);
călătorit
,
adj. (care a
călătorit
mult
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia calatoare
porumbél călătór
s. m. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia calatoare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK