Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cainelui definiție dex
cainelui
găsește rime pentru
cainelui
a da cu căciula-n câini
expr. (pop.)
1.
a fi
beat
.
2.
a se
comporta
fără
a ține
seama
de
normele
sociale
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cainelui
a-i fi
(
cuiva de ceva
)
cum
îi este câinelui a
linge
sare
expr.
a nu
dori
deloc
să se
facă
un
anumit
lucru
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cainelui
a se avea precum câinele cu pisica
expr.
a se
certa
întruna
, a nu se
înțelege
deloc
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cainelui
brânză bună în burduf de câine
expr.
persoană
al
cărei
comportament
îi
umbrește
calitățile
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cainelui
CAPUL-CÂINELUI
s. v.
dedițel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
CẤINE,
câini
, s.m.
1.
Animal
mamifer
carnivor
,
domesticit
,
folosit
pentru
pază
,
vânătoare
etc. (
Canis
familiaris
). ♢ Expr. (
Ir
.)
A
trăi
(sau
a se
înțelege
, a se
iubi
etc.)
ca
câinele
cu
pisica
sau
a se
mânca
ca
câinii
,
se
spune
despre
două
sau mai
multe
persoane
care nu se
înțeleg
deloc
, nu se
pot
suferi
, se
dușmănesc
și se
ceartă
întruna
.
A
tăia
frunză
la
câini
= a
trândăvi
; a nu avea nici o
ocupație
.
A
trăi
ca
câinele
la
stână
= a
trăi
bine
.
Nu e nici
câine
, nici
ogar
= nu are o
trăsătură
distinctivă
, o
situație
clară
.
Nu-i
numai
un
câine
scurt
de
coadă
= mai e și
altcineva
sau
altceva
de
felul
celui cu care
avem
de-a
face
;
caracteristica
,
aspectul
în
discuție
e
comun
și
altora
.
Viață
de
câine
=
viață
grea
,
plină
de
lipsuri
. (
Ir
.)
Umblă
câinii
cu
covrigi
(sau
colaci
)
în
coadă
= e
mare
belșug
. ♦
Epitet
dat
unui
om
rău
,
hain
.
2.
Compuse: (pop.)
Câinele
-
Mare
=
numele
unei
constelații
boreale
(din care
face
parte
și
Sirius
);
Câinele
-
Mic
=
numele
unei
constelații
boreale
,
situată
între
Hidra
și
Orion
;
câine
-de-
mare
=
rechin
de
talie
mică
, de
culoare
albastră
-
cenușie
, cu
câte
un
spin
la
aripioarele
dorsale
(
Achanthias
vulgaris
)
;
câinele
-
babei
=
larva
unor
fluturi
de
noapte
, sub
formă
de
vierme
mare
și
păros
, cu un
cârlig
chitinos
la
unul
dintre
capete
.[Var.: (
reg
.)
cấne
s.m.] – Lat.
canis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cainelui
CÂINE
s.
1.
(ZOOL.;
Canis
familiaris
)
(
rar
)
lătrător
.
2.
(ENTOM.)
câinele
-
babei
= (
reg
.)
molie
,
mâța
-
popii
.
(~ este
larva
unor
fluturi
de
noapte
.)
3.
(ASTRON.)
câinele
-
mare
= (pop.)
dulăul
(
art
.);
câinele
-
mic
= (pop.)
cățelul
(
art
.).
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
câine
s. m., pl.
câini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cainelui
CÂÍN//E ~i
m.
1)
Mamifer
carnivor
de
talie
mijlocie
, din
familia
canidelor
,
domesticit
și
folosit
la
pază
,
vânătoare
etc. ♢
Nici ~ nici
ogar
se
spune
despre
omul
care nu are o
poziție
bine
determinată
.
A
tăia
frunze
la ~i
a se
ocupa
cu
nimicuri
.
A
trăi
ca ~
ele
cu
pisica
(a se
mânca
ca ~ii)
a fi în
relații
rele
; a se
dușmăni
.
(
Undeva
)
umblă
~ii cu
colaci
în
coadă
se
spune
când
cineva
crede
, că
undeva
se
trăiește
foarte
bine
.
Nu-i
numai
un ~
scurt
de
coadă
mai
sunt
oameni
sau
situații
de
felul
acesta. 2)
fig.
Om
rău
,
câinos
. ♢
Porc
de ~
om
ticălos
.
Coadă
de ~
om
de
nimic
. 3):
~
ele
-
Mare
constelație
boreală
în care
intră
și
Sirius
.
~
le
-
Mic
constelație
boreală
între
Hydra și
Orion
.
~-de-
mare
rechin
din
Marea
Neagră
de
talie
mică
și
culoare
albastră
-
cenușie
. /<lat.
canis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cainelui
câine-câinéște
loc
. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cainelui
câinele-bábei
(zool.) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cainelui
Câinele-Máre
(astron.) s. pr. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cainelui
CÂINELE-MÍC
s. v.
sfredelul
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
Câinele-Mic
(astron.) s. pr. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cainelui
câine-lup
s. m.,
art
.
câinele
-
lup
;
pl.
câini
-
lupi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cainelui
câine roșu
expr. (intl.)
procuror
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cainelui
CÂINE-TĂTĂRÉSC
s. v.
nagâț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
Câinii Roșii
expr.
1.
echipa
de
fotbal
Dinamo
București.
2.
(
prin ext.
)
echipele
Clubului
Dinamo
din toate
ramurile
sportive
.
3.
suporterii
echipei
de
fotbal
Dinamo
București.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cainelui
CEAPA-CÂINELUI
s. v.
ceapă
-de-
mare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
cî́ine (cîini),
s.m. –
1.
Cîine. –
2.
Om
fără
suflet
,
tiran
. –
3.
Masă
de
dogar
. – Var. (Mold.)
cîne
.
Mr.
cîne
,
megl.
cǫini,
istr.
căre.
Lat.
canis
(Pușcariu 367; REW 1592;
Candrea
-
Dens
., 337;
DAR
); cf.
alb
.
kjiën
, it.
cane
, prov.
ca
, fr.
chien
, sp. (
gal
.)
can
,
port
.
cão
.
Forma
cîine
, cu
i
posterior
(ca
mîine, pîine
; cf. și
spîimînta
),
proprie
Munt., a
fost
aproape
general
adoptată
în
lit
.;
totuși
sînt
numeroși
scriitori
de
origine
mold. sau trans. care
continuă
să
scrie
cîne
. Der.
cîinărie,
s.f. (
haită
de cîini);
cîiner,
s.m. (Mold.,
persoană
care strînge cîini
vagabonzi
);
cîinesc,
adv. (
privitor
la cîini;
crud
,
neomenos
);
cîinește
, adv. (în
felul
cîinilor; cu
cruzime
);
cîinime,
s.f. (
haită
de cîini);
cîinos,
adj. (
fără
suflet
);
cîinoșie,
s.f. (
răutate
,
cruzime
). Cf. L. Șeineanu,
Les
noms
romans
du
chien
et
leurs applications métaphoriques
în
Mém.
Soc
.
Ling
.,
XIV (1906-8), p. 210-75.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cainelui
FÂNUL-CÂINELUI
s. v.
roșățea
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
IARBA-CÂINELUI
s. v.
pieptănariță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
láptele-câinelui
(
bot
.) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cainelui
LEMNUL-CÂINELUI
s. v.
lemn
-
câinesc
,
părul
-
ciutei
,
salbă
-
moale
,
verigar
,
vonicer
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
LIMBA-CÂINELUI
s. v.
arăriel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
pătrunjélul-câinelui
s. m. (
sil
.
-trun-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cainelui
POAMA-CÂINELUI
s. v.
părul
-
ciutei
,
salbă
-
moa
-
le
,
verigar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
poáma-câinelui
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cainelui
SALATA-CÂINELUI
s. v.
zgrăbunțică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
SALATA-CÂINILOR
s. v.
sălățea
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cainelui
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK