Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bine definiție dex
bine
găsește rime pentru
bine
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
bie
,
bina
,
bină
,
bine
,
bing
,
cine
,
fine
,
mine
,
sine
,
ține
Cuvinte apropiate:
bie
,
bina
,
bină
,
bine
,
bing
,
cine
,
fine
,
mine
,
sine
,
ține
BÍNE
adv., s.n. sg.
I.
Adv.
1.
În
mod
prielnic
, în
mod
favorabil
,
avantajos
,
util
. ♢ Expr.
A(-i)
prinde
(cuiva)
bine
(un
lucru
, o
învățătură
, o
întâmplare
) = a-i fi de
folos
, a-i fi
prielnic
.
A(-i)
veni
cuiva bine (să...)
= a(-i)
veni
cuiva la
îndemână
; a fi
avantajat
de o
situație
prielnică
. ♢ (În
formule
de
salut
)
Bine ai
(sau
ați
)
venit
(
sănătos
,
sănătoși
)!
♢ (
Referitor
la
sănătate
)
A se
simți
bine. A(-i)
face
(cuiva)
bine
(
mâncarea
,
băutura
,
plimbarea
etc.).
A
dormi
(sau
a se
odihni
etc.)
bine.
(Ce), nu ți-e bine?
=
a)
(ce), nu
ești
sănătos
? ai o
slăbiciune
fizică
?;
b)
(ce),
ești
nebun
? nu
ești
în toate
mințile
?
2.
În
concordanță
cu
regulile
eticii
sociale
, în
mod
cuviincios
,
cum
se
cere
,
cuminte
.
Să te
porți
bine cu
oricine
.
♦ Expr. (Fam. și
ir
.)
Bine ți-a
făcut
!
=
așa
trebuia
,
așa
se
cuvenea
să-și
facă
(
pentru
purtarea
ta
urâtă
,
condamnabilă
)! ♦ În
concordanță
cu
regulile
sau
canoanele
esteticii
;
agreabil
,
frumos
,
minunat
.
Cântă
și
dansează
bine. Cu
rochia
asta iți
șade
bine.
♢
Bărbat
sau
femeie
bine
făcut
(
ă
)
=
bărbat
sau
femeie
chipeș
(
ă
). ♦ În
concordanță
cu
adevărul
, cu
corectitudinea
;
clar
,
precis
,
exact
.
Vezi
bine că
așa
stau
lucrurile
. Să
știu
bine că
mor
, și nu
mă
las
până nu-mi
aflu
dreptatea
!
♢
De-a
binelea
= de-
adevărat
, cu
adevărat
. ♦ (
Având
valoarea
unei
afirmații
)
Bine,
am
să
procedez
cum
vrei
tu
!
♢ Expr.
(Că) bine
zici
= (că)
zici
așa
cum
trebuie
.
Ei bine...
= după
cum
spuneam
... ♦ Cu
grijă
, cu
atenție
.
Uită
-te bine și
învață
.
3.
Deplin
, în
întregime
,
complet
.
E
cherchelit
bine.
♦ (La
comparativ
)
Mult
.
A
fost
plecat
doi
ani
și mai bine.
♦
Mult
și
prielnic
.
A
plouat
bine. A
mâncat
și a
băut
bine.
II.
S.n. sg.
1.
Ceea ce este
util
,
favorabil
,
prielnic
, ceea ce
aduce
un
folos
cuiva. ♢
Om
de bine
=
om
care
acționează
în
folosul
, în
sprijinul
, care
ajută
pe cei din
jurul
său. ♢ Expr.
A
face
(cuiva un
mare
) bine
sau
a
face
(cuiva)
bine
(cu ceva) = a
ajuta
(pe cineva) la
nevoie
.
Să-ți
(sau
să vă) fie de bine!
=
a)
să-ți (sau să vă) fie de (sau cu)
folos
!;
b)
(
ir
.) se
spune
cuiva care a
procedat
(
greșit
)
împotriva
sfaturilor
primite
.
A
vorbi
(pe cineva)
de bine
= a
lăuda
(pe cineva).
2.
Ceea ce
corespunde
cu
morala
, ceea ce este
recomandabil
din
punct
de
vedere
etic
. ♢ Expr.
A
lua
(pe cineva)
cu
binele
= a
proceda
cu
blândețe
, cu
înțelegere
, cu
bunăvoință
față
de cineva
supărat
,
irascibil
sau
îndârjit
.
3.
(
Fil
.;
art
.)
Obiectul
moralei
ca
știință
.
4.
(
Adjectival
;
despre
oameni
)
Armonios
dezvoltat
,
plăcut
la
vedere
. – Lat.
bene
(în
sensul
II 3
,
calc
după gr.
Agathos,
germ.
das
Gut
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bine
BÍNE
adv., adj., s., interj.
1.
adv. v.
plăcut
.
2.
adj. v.
prezentabil
.
3.
adv. v.
prietenește
.
4.
adv. v.
comod
.
5.
adv.
cumsecade
, (înv. și
reg
.)
tare
.
(Să-l
repare
~.)
6.
adv.
corect
,
just
.
(Ai
procedat
~.)
7.
adv. v.
exact
.
8.
adv.
clar
,
deslușit
,
distinct
,
lămurit
,
limpede
, (
reg
.)
răzvedit
.
(
Vede
~.)
9.
v.
tare
.
10.
s. v.
binefacere
.
11.
interj. v.
bravo
!
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bine
Bine
≠
rău
,
prost
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia bine
bíne
adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bine
bíne
s. n.,
art
.
bínele
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bine
BÍNE
1
adv.
1) În
mod
favorabil
; în
mod
prielnic
.
♢ A(-i)
prinde
~ cuiva ceva
a(-i) fi de
folos
.
A(-i)
veni
cuiva ~ (să...)
a(-i)
veni
cuiva la
îndemână
.
2)
Așa
cum
se
cere
; după toate
regulile
.
A
lucra
~. 3)
În
mod
corect
și
frumos
.
A
scrie
~. A
cânta
~. 4)
În
concordanță
deplină
cu
realitatea
; cu
precizie
;
exact
.
A
ști
~. ♢ Că ~
zici
ai
dreptate
.
A
ști
prea
~ ceva
a) a fi
convins
de ceva; b) a
ști
ceva
dinainte
. 5)
Plin
de
sănătate
;
sănătos
. 6) În
cantitate
îndestulătoare
;
destul
;
îndeajuns
;
suficient
.
A
mânca
~. ♢
Mult
și ~
foarte
mult
. 7) De tot; pe
deplin
.
E
beat
~. 8)
(cu
sensul
unei
propoziții
aprobative
)
Îmi
convine
; de
acord
.
♢ Ei ~!
fie!
Ba
~ că nu!
desigur
; se
înțelege
. /<lat.
bene
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bine
BÍNE
2
n.
1) Ceea ce este
pozitiv
(
util
,
favorabil
,
prielnic
etc.);
faptă
bună
.
♢ Cu ~
le
cu
blândețe
și cu
bunăvoință
.
A-i
face
cuiva ~
a
ajuta
pe cineva.
A-i
face
cuiva ~ cu ceva
a
împrumuta
pe cineva cu ceva. 2)
Stare
de
satisfacție
.
A
ajunge
la ~.
/<lat.
bene
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bine
bíne
adv. –
1.
Perfect
, în
mod
sau în
cantitate
satisfăcătoare
. –
2.
Așa
cum
se
cuvine
,
potrivit
. –
3.
Da, într-
adevăr
,
așa
e (
formulă
de
aprobare
). –
4.
(Fam.)
Elegant
,
fercheș
,
arătos
(cu acest
sens
se
folosește
numai
ca adj.) –
5.
(S.m.)
Bunăstare
,
fericire
. –
6.
(S.m.)
Avere
,
bunuri
. –
7.
Beneficiu
(
împreună
cu vb.
a
face
). –
8.
Element
care
intră
în
compunerea
unui
anumit
număr
de
cuvinte
,
pentru
a
exprimă
ideea
de „bine”:
binecredincios
,
binevesti
; în
general
este
traducere
din gr. εὐ -. – Mr.
gine,
megl.
bini,
istr.
bire
. Lat.
bĕnĕ
(Pușcariu 203; REW 1028;
Candrea
-
Dens
., 160;
DAR
), cf. it.
bene
, prov.
ben
, fr., sp.
bien,
port
.
bem
. Der.
binețe
, s.f. (
formulă
de
salut
,
bună
ziua
), de la
formula
de
salut
bine
ați
venit
sau
bine v-
am
găsit
(
pentru
posibilitatea
de
derivare
a
acestui
cuvînt, megl.
ghineață
, megl.
bineață
, cu suf. -
eață
, cf.
Pascu
,
Beiträge,
15);
binișor
, adv. (
potrivit
,
așa
și
așa
;
încet
, cu
băgare
de
seamă
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bine
BÍNE
1
adv.
I. 1.
În
mod
convenabil
, după
cum
își
dorește
cineva.
Câtu-i
lumea
pe sub
soare
, Nu-i bine ca-n
șezătoare
(JARNIK-BÎRSEANU). ♢ Expr.
A fi
(sau
a
face
, a se
simți
)
bine
sau
a-i fi
(sau
a-i
merge
)
bine
(
cu
sănătatea
) = a fi
sănătos
.
A (se)
face
bine
= a (se)
însănătoși
.
A nu-i fi bine
= a fi
bolnav
; (fam.) a fi
nebun
.
A(-i)
prinde
(cuiva)
bine
= a(-i) fi (cuiva) de
folos
.
A
sta
bine
= a fi
bogat
.
A-i
veni
bine (să...)
= a
găsi
momentul
prielnic
(să...), a-i fi la
îndemână
(să...).
(
Decât
...) mai bine să...
= (
decât
...)
prefer
să...
Dacă
(sau
de
)...,
e bine
=
dacă
(sau de)...,
poți
fi
mulțumit
.
Bine-ai
venit
!
formulă
de
salut
la
primirea
unui
musafir
.
Bine v-
am
găsit
!
formulă
de
salut
pe care o
spune
un
nou
venit
.
2.
În
mod
plăcut
,
agreabil
.
Floarea
miroase
bine
. ♢ Expr.
E bine
= e
vreme
bună
.
3.
În
mod
comod
,
confortabil
.
S-
așază
mai bine pe
prispă
(
CAMILAR
).
4.
(
Eliptic
, cu
sensul
unei
propoziții
afirmative
)
Sunt
de
acord
, îmi
convine
.
Bine, Ivane,
du
-te
(
CREANGĂ
). ♢ Expr.
Ba
bine că nu!
= se
înțelege
!
firește
!
Ei bine!
= fie (și
așa
)!
Bine că...
=
noroc
că...
II. 1.
Cum
trebuie
,
cum
se
cere
. ♢ Expr.
A pune (ceva) bine
= a pune (ceva) la
păstrare
, la o
parte
. (Fam.)
A pune bine (pe cineva)
= a
ponegri
(pe cineva)
căutând
să-i
prejudicieze
situația
.
Bine-
rău
= mai
mult
sau mai
puțin
, după
posibilități
.
După ce ne-
am
pus
bine-
rău
gura
la
cale
...
(
CREANGĂ
).
2.
Conform
realității
,
adevărului
;
exact
,
precis
;
corect
,
just
. ♢ Expr.
A
ști
(
prea
) bine
(ceva). =
a)
a
ști
(ceva) mai
dinainte
;
b)
a fi
convins
de ceva.
Să
știu
bine că...
=
măcar
să...,
chiar
dacă
...
A
vedea
bine
= a-și da
seama
(de ceva).
Vezi
bine (că...)
=
firește
,
negreșit
.
(Că) bine
zici
=
așa
este, ai
dreptate
.
3.
În
mod
reușit
,
frumos
.
A
cânta
bine
. ♢ Expr.
A-i
sta
(sau
a-i
ședea
)
bine
= a i se
potrivi
. ♢ (
Adjectival
, fam.)
Un
bărbat
bine
.
4.
În
conformitate
cu
cerințele
sociale
,
morale
,
profesionale
etc.
Se
poartă
bine
. ♢ Expr.
A fi bine
= a fi
spre
binele
cuiva, a fi
recomandabil
.
A
face
bine (să...)
= a
proceda
așa
cum
e (mai)
potrivit
.
Nu
faci
bine ceea ce
faci
!
(
CREANGĂ
).
Bine ți-a
făcut
!
=
așa
-ți
trebuie
!
III.
(Cu
sens
întăritor
)
1.
De-a
binelea
, de tot, pe
deplin
.
Vorba
bine nu
sfârșea
Și de
cale
se
gătea
(
ALECSANDRI
).
2.
Tare
mult
,
foarte
... ♢ Expr.
Mai bine (de...)
= mai
mult
(de...).
Mult
și bine
=
foarte
mult
. (Fam.)
De bine ce...
=
abia
, cu toate că.
De bine ce
am
venit
,
tu
pleci
. A
dormi
bine
= a
dormi
adânc
,
fără
întrerupere
.
A
mânca
bine
= a
mânca
mult
, din
lucruri
bune
. – Lat.
bene
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia bine
BÍNE
2
s.n. sg.
1.
Mulțumire
,
fericire
,
bunăstare
. ♢
Loc
. adv.
Cu bine
= cu
succes
, în
mod
fericit
. ♢ Expr.
A i se fi
urât
cu
binele
, se
spune
când
cineva își
riscă
situația
,
comițând
imprudențe
.
A da
binelui
cu
piciorul
= a nu
accepta
o
situație
bună
.
A nu fi
(sau
a nu
face
)
a bine
= a nu fi
semn
bun
.
2.
Ceea ce este
recomandabil
din
punct
de
vedere
moral
. ♢
Loc
. adv.
Cu
binele
= cu
vorbe
bune
, cu
blândețe
. ♢ Expr.
A
vorbi
(pe cineva)
de bine
= a
lăuda
(pe cineva).
A se
lua
cu
binele
pe
lângă
cineva
= a se
purta
frumos
cu cineva, a-l
linguși
pentru
a-i
câștiga
bunăvoința
.
A
lua
pe cineva
(sau
a-i
lua
cuiva ceva
)
în
nume
de bine
= a se
arăta
binevoitor
și
mulțumit
de cineva. ♢ Compus:
om
-de-bine
=
om
care
face
fapte
bune
, care se
preocupă
de
mulțumirea
celorlalți
.
3.
(Concr.)
Faptă
bună
. ♢ Expr.
Fă
bine și...
(sau
de...
) =
fii
bun
și... (sau de...). (
Reg
.)
A
face
(cuiva)
bine cu ceva
= a
împrumuta
(pe cineva) cu ceva. ♦
Folos
,
avantaj
. ♢ Expr.
A-i
face
(cuiva)
bine
= a
ajuta
(pe cineva).
Să-ți fie de bine!
=
a)
(
urare
adresată
celui care
termină
de
mâncat
sau de
băut
) să-ți
priască
!;
b)
(
ir
.) nu ai
decât
să
suporți
toate
consecințele
(
faptelor
tale
)!
4.
(În expr.)
De-a
binele
(a)
= bine de tot;
așa
cum
trebuie
.
De bine, de
rău
= după
posibilități
, mai
mult
sau mai
puțin
;
cumva
. [
Formă
gramaticală: (în expr.)
binele
(a)
] – Lat.
bene
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia bine
a da bine cu bucata
expr. (intl.)
a
lovi
bine cu
pumnul
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bine
a o aduce bine din condei
expr.
1.
a se
exprima
cu
ușurință
în
vorbire
sau în
scris
2.
a se
dovedi
abil
/
diplomat
într-o
anumită
împrejurare
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bine
bínă
s.f. (
reg
.)
estradă
,
scenă
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia bine
bíne crescút
(
dezvoltat
bine) adv. + adj.
(
aluat
~)
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia bine
bíne înțelés
(
înțeles
bine) adv. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bine
bine și mișto de tine
expr. (glum.)
folosită
în
replică
la
întrebarea
„ce mai
faci
?”
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bine
facere(a) de bine (e) futere de mamă
prov. (obs.)
generozitatea
arătată
altuia
are
adesea
urmări
nefaste
pentru
binefăcător
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bine
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK