báncă (bắnci),
s.f. –
1. Scaun lung. –
2. Întreprindere financiară care
efectuează operații de
plată și
credit. –
3. (La unele
jocuri de
cărți)
Sumă din care
bancherul plătește cîștigurile
celorlalți jucători. –
4. (Înv.)
Bilet de
bancă. –
5. (Înv.) În arg., hîrtie de o
sută de
lei. – Var.
banc, s.n. (
bancă la
jocuri de
cărți;
glumă,
brașoavă). – Mr.
bancu, bancă, megl.
bancă. It.
banca, fr.
banque (
sec. XVIII). Var.
banc,
reproduce fidel fonetismul fr. Cuvîntul mr., din it. (Ruffini 328). Toți der. sînt
împrumuturi directe:
bancar, adj., din it.
bancario;
banco, s.m. (
bancă la
jocuri de
cărți), din it.;
bancher, s.m., din it.
banchiero, fr.
banquier;
banchetă, s.f., din fr.
banquette;
banchiză, s.f., din fr.
banquise;
bancnotă, s.f., din germ.
Banknote, cf. mag.
banknotta (Borcea 177);
bancrută, s.f., din fr.
banqueroute, care la rîndul său
provine din it.
banca rotta;
băncuță, s.f. (
monedă de 50
bani;
odinioară, în Trans.,
monedă de 20
creițari), din germ.
Bankozettel,
transformat prin
etimologie populară într-un
diminutiv de la
bancă (Hasdeu 3193; Borcea 177).