AVIÁȚIE
(‹ fr.) s.f.
1. Navigație aeriană cu
aeronave mai
grele decît
aerul (
planoare,
avioane,
elicoptere etc.);
tehnica acestei navigații.
Primele zboruri au
fost făcute cu
planoare,
remarcabile fiind încercările lui O. Lilienthal (1890).
Avioane cu
motoare cu
abur au
fost construite de A.F. Mojaiski (1882) și de C.
Ader (1897).
Frații O. și W. Wright au
construit primul avion cu
motor cu
ardere internă., realizînd
primul zbor, cu
decolare prin
catapultare, în 1903. Traian
Vuia a
construit un
avion cu care s-a
efectuat prima decolare cu
mijloace proprii de
bord (18
mart. 1906),
iar H. Coandă a
realizat în 1910
prima încercare de
zbor cu un
avion cu
reacție, de
construcție proprie. În
România,
primele avioane au
fost construite de
Aurel Vlaicu (1910-1911). Printre
pionerii a. se
numără și A. Santos-Dumont, H. Farman, L. Blériot (a
traversat Marea Mînecii în 1909), Ch. Lindberg (a
traversat Oceanul Atlantic în 1927), V.P. Cikalov (a
efectuat primul zbor peste Polul Nord în 1937)
ș.a. După al
doilea război mondial perfecționarea construcției avioanelor și
folosirea motoarelor cu
reacție au
permis atingerea unor
viteze de
zbor superioare vitezei sunetului și
realizarea unor
avioane de
foarte mare capacitate și cu
întinsă rază de
acțiune.
2. Ramură a
aeronauticii care se
ocupă de
construcția și de
funcționarea aeronavelor mai
grele decît
aerul. ♦
Totalitatea avionelor unei
țări,
ale unei
societăți comerciale etc. ♦ Expr.
A. civilă =
ansamblul aeronavelor,
instalațiilor și
personalului care se
folosesc la
transportul călătorilor și
mărfurilor, în
scopuri utilitare,
sanitare,
turistice etc.
A. sanitară =
a. destinată transportului de
urgență al celor
grav bolnavi, a
răniților și
accidentaților,
precum și a
medicamentelor, a sîngelui
pentru trasfuzii etc.
A. sportivă =
ramură sportivă care
cuprinde aeromodelismul,
planorismul,
parașutismul,
zborul cu
motor și
construirea de micromodele.
A. militară =
forța aeriană militară.