definiția amortire definiție dex

amortire

găsește rime pentru amortire
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: amorțire
Cuvinte apropiate: amorțire

A AMORȚ/Í ~ésc 1.

intranz. (despre ființe, despre corpul sau părți ale corpului lor) A-și pierde (temporar) capacitatea de a reacționa la excitanți exteriori; a deveni insensibil; a înțepeni. 2) fig. (despre procese, suferințe fizice etc.) A deveni mai puțin intens; a slăbi; a se atenua. 3) rar (despre unele animale) A intra în perioada de hibernare; a hiberna. 4) (despre sol, apă etc.) A îngheța la suprafață. 2. tranz. A face să devină insensibil. /<lat. ammortire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia amortire

AMORȚÍ

, amorțesc, vb. IV. Intranz. (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ Fig. A-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. – Lat. *ammortire (= admortire).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia amortire

AMORȚÍ

vb. 1. a insensibiliza. (Anestezicul ~ țesutul dureros.) 2. a înțepeni, a paraliza. (Gerul îi ~ buzele.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia amortire

A amorți

≠ a se dezmorți
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia amortire

amorțí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amorțésc, imperf. 3 sg. amorțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amorțeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia amortire
amorțí (amorțésc, amorțít), vb. – A deveni insensibil; a lăsa în nesimțire; a înțepeni. – Mr. amurțăscu, amurțire, megl. anmurțǪs. Lat. *ammŏrtῑre (Pușcariu 83; Candrea-Dens., 1178; REW 186; Körting 216; Meyer, Alb. St., IV, 86); cf. it. ammortire, prov., fr., v. sp. amortir. Uz general (ALR, I, 150). Der. amorțeală, s.f.; amorțitor, adj. (care amorțește); amorțitură, s.f. (amorțeală).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia amortire

AMORȚÍRE

, amorțiri s.f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia amortire

Amorțire

≠ dezmorțire
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia amortire

amorțíre

s. f., g.-d. art. amorțírii; pl. amorțíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia amortire
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar