AMERICA
,
continent în
emisfera vestică,
cuprinsă între Oc.
Atlantic, Oc.
Pacific și Oc.
Înghețat; 42,2
mil.
km2; c. 727
mil.
loc. (1990); se
încadrează între 83
º40’ lat. N (
Capul Morris Jesup din Groelanda) și 55
º59’ lat. S (
Capul Horn); c. 18
mii km lungime.
A. este
compusă din
două vaste mase continentale,
A. de Nord și
A. de Sud,
unite prin
A. Centrală istmică și insularăși
separate prin can.
Panamá.
Resurse naturale. Bogate zăcăminte de
petrol și
gaze naturale (C. Mississippi, C.
Golfului Mexic, California, Venezuela, Columbia,
Argentina),
cărbuni superiori (
Canada Centrală, M-
ții Apalași), min. de
fier (
bazinul Marilor Lacuri, Pen.
Labrador,
Pod. Braziliei,
Chile și
Cuba),
mangan (Brazilia,
Cuba),
minereuri neferoase (M-
ții Stîncoși),
bauxită (Guyana),
cositor (Bolivia),
aur (
Alaska),
salpetru (
Chile).
Clima. Datorită marii extensiuni latitudinale, pe terit.
A. apar toate
tipurile și subtipurile
climatice.
Astfel,
estremitățile de N și de S (
Canada, Ins.
Țara de
Foc și
Arh. Falkland/Malvine) se
situează în
zona de
climă arctică și
subarctică,
respectiv,
antarctică și
subantarctică.
Temperaturile sînt
scăzute (
media lunii celei mai
calde nu
depășește 10 ºC)
iar precipitațiile sînt
reduse la
zăpezi.
Zona de
climă temperată ocupă cea mai
mare parte din
A. de Nord,
iar în
A. de Sud Patagonia
septentrională și
Pampa argentiniană.
Temperaturile medii sînt
ridicate vara (18-24 ºC) și mai coborîte
iarna (-3 și -6 ºC),
iar precipitațiile sînt
variabile.
Zona de
climă tropicală și
cea subtropicală este
prezentă în
partea meridională a
A. de N, în N
A. Centrale, în
Pod. Braziliei, în
Pod. Gran Chaco și în N
Pampei argentiene.
Temperaturile medii sînt
ridicate (26-28 ºC
vara și 10-15 ºC
iarna), însă
precipitațiile scad de la E (C. 1.000 mm) la V (c. 400 mm).
Relieful înalt,
dispus pe
direcția meridianelor,
permite pătrunderea maselor de
aer arctic sau
antarctic, care
uneori aduc în unele
dintre aceste regiuni (
Florida,
Pampa)
geruri accentuate și
precipitații sub
formă de
zăpadă.
Zona de
climă subecuatorială este
proprie părții meridionale a
A. Centrale, C. Orinocului și
celei mai
mari părți a
Pod. Guayanelor și Braziliei. Ea se
caracterizează prin
existența a
două anotimpuri:
unul ploios (
vara) și
unul uscat (
iarna), cu
temperaturi anuale mari (22 și 24 ºC),
amplitudinile medii mici și
precipitații abundente (
peste 1000 mm).
Zona de
climă ecuatorială ocupă C. Amazonului și
porțiuni din
Pod. Guyanelor și Braziliei, unde
temperaturile medii anuale au
valori ridicate (22 și 25 ºC),
amplitudinile anuale sînt
reduse,
iar precipitațiile sînt
foarte abundente (
peste 2000 mm), se
produc zilnic și au
două maxime echinocțiale.
Vestul cordilier și
andin prezintă în
funcție de
latitudine,
altitudine și de
poziția pantelor, o
serie de
reg.
climatice din ce în ce mai
reci, de la
Ecuator către poli și de la
nivelul mării către vîrfurile
munților. Pe
podișurile interioare montane,
clima este de
nuanță continentală,
iar în
reg.
montane înalte și în
cele de
latitudini mari clima este
rece, existînd și o
glaciație actuală.
Hidrografia. Continentul american se
caracterizează prin
prezența celui mai
bogat fl. în
apă de pe pămînt (
Amazon),
precum și a a
altor fl. mari: Mississippi, Mackenzie, Yukon, Saskatchewan, Sf. Laurențiu,
Colorado,
Rio Grande del Norte (în
America de
Nord), Magdalena, Orinoco, São Francisco, Paraná (
America de
Sud). În
A. se
află cel mai
mare complex lacustru de pe Pămînt (
Marile Lacuri) și
lacul de la
alt.
cea mai
ridicată de pe
glob (Titicaca),
alături de care
apar numeroase alte lacuri: Winnipeg,
Athabaska,
Sclavilor,
Urșilor (în
America de
Nord), Poopó, Toro,
San Martin (în
America de
Sud).