Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția afla definiție dex
afla
găsește rime pentru
afla
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
afla
,
aflat
,
aftă
,
ala
,
ală
,
alla
,
apla
,
aulă
,
ăla
,
țâflă
,
zafla
Cuvinte apropiate:
afla
,
aflat
,
aftă
,
ala
,
ală
,
alla
,
apla
,
aulă
,
ăla
,
țâflă
,
zafla
AFLÁ
,
áflu
, vb. I.
1.
Tranz. și intranz. A
lua
cunoștință
despre
ceva; a
căpăta
informații
,
vești
,
noutăți
despre
ceva; a
auzi
o
veste
, o
noutate
etc.
2.
Tranz. A
găsi
, a
descoperi
(
căutând
sau
întâmplător
).
3.
Refl. A fi, a se
găsi
într-un
loc
, într-o
poziție
, într-o
împrejurare
oarecare
; a fi, a
exista
în
realitate
. ♢ Expr. (Fam.)
A se afla în
treabă
= a se
amesteca
, a
interveni
într-o
discuție
sau într-o
acțiune
numai
de
formă
,
fără
a
aduce
vreo
contribuție
.
Să nu se
afle
(ca) să...
= (să) nu
cumva
să...
Cum
nu se (mai) află
= care
iese
din
comun
;
extraordinar
. (Pop.)
Nu se
(sau
unde se) află!
= nu-i
adevărat
!
4.
Tranz. (Pop.) A
descoperi
, a
inventa
, a
scorni
. – Lat.
afflare
„a
sufla
spre
ceva, a
atinge
cu
respirația
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia afla
AFLÁ
vb.
1.
v.
găsi
.
2.
a se
auzi
, (fig.) a
răsufla
, a
transpira
.
(
Secretul
s-a ~
repede
.)
3.
a
descoperi
, a
ghici
, (
rar
) a
bănui
.
( Ai ~ ce
am
vrut
să
spun
.)
4.
a
cunoaște
, a
ști
.
(
Vrei
să ~
adevărul
?)
5.
a
auzi
, a
ști
, (înv. și pop.) a
oblici
.
(Să ~ cu
toții
ce-ai
făcut
.)
6.
a
găsi
, a
prinde
.
(
Voia
să-l ~
singur
ca să-i
poată
vorbi
.)
7.
v.
inventa
.
8.
a
exista
, a fi, a se
găsi
, (pop.) a
sta
.
(Se ~
acolo
mărfuri
în
mare
cantitate
.)
9.
a fi, a se
găsi
, a
sta
.
(
Plicul
se ~ pe
masă
nedesfăcut
.)
10.
a fi, a
figura
, a se
găsi
, a se
număra
.
(Se ~ printre
invitați
.)
11.
v.
pomeni
.
12.
v.
situa
.
13.
v.
consta
.
14.
v.
primi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia afla
A se afla
≠ a
absenta
, a
lipsi
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia afla
aflá
vb. (
sil
.
-fla
), ind. prez. 1 sg.
áflu
,
3 sg. și pl.
áflă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia afla
A AFLÁ áflu 1.
intranz.
A
căpăta
informații
curente
(
despre
ceva sau
despre
cineva); a
auzi
. 2.
tranz.
1) (
vești
,
noutăți
etc
.) A
cunoaște
pe
baza
unor
informații
căpătate
(de la cineva sau de
undeva
); a
auzi
. 2) A
scoate
la
iveală
,
căutând
sau din
întâmplare
; a
găsi
; a
descoperi
. [
Sil
.
a-fla
] /<lat.
afflare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia afla
A SE AFLÁ mă áflu
intranz.
A se
găsi
într-o
anumită
situație
. ♢
Cum
nu se mai află
nemaipomenit
;
extraordinar
.
~ în
treabă
a) a fi
ocupat
; b) a se
amesteca
într-o
acțiune
,
fără
a fi
necesar
. /<lat.
afflare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia afla
aflá (áflu, aflát),
vb. –
1.
(Refl.) A fi, a se
găsi
într-un
loc
. –
2.
A
găsi
, a
descoperi
.
3.
A
lua
cunoștință
despre
ceva. – Var. (
Banat
)
izafla
. Mr., megl.
aflu
, istr.
oflu
. Lat.
afflāre
„a
sufla
” (Pușcariu 34;
Candrea
-
Dens
., 16; REW 261;
DAR
); cf. cu
același
sens
ca în
rom
., dalm.
aflatura
„
resturi
găsite
pe
țărm
”, calabr.
ahhare
, napol.
ašare
, sp.
hallar
,
port
.
achar
,
retor
.
aflá
.
Corespondența
semantică
între
atîtea
limbi
arată
că
evoluția
sensului
este
anterioară
celei
rom
. Schuchardt,
ZRPh.,
XX, 532, și
împreună
cu el
majoritatea
filologilor
moderni
(cf. Corominas și
Cortés
125), o
explică
pe
baza
limbajului
vînătoresc: cîinele
adulmecă
(=
aspiră
,
suflă
)
pentru
a
găsi
; sau de la
afflatur
„îmi
suflă
= îmi
arată
, îmi
spun
”, de unde, prin
activarea
ideii
, „
aflu
”. (Cf. și Rohlfs,
Differenzierung
, 45).
Ambele
explicații
par
necovingătoare. Este
posibil
ca pe
baza
echivalenței
afflat = vivit = exstat
(cf. fr.
que vive
„
cine
e
acolo
?”). Plecînd de la (
sese
)
afflat
„
respiră
,
există
” este
ușor
de
refăcut
evoluția
, în
sensul
de
activare
,
pînă
se
ajunge
la
afflat
„află,
descoperă
”. Această
explicație
este
necesară
,
fiind
singura
care
poate
lămuri
evoluția
semantică
a
rom
.
găsi
. De
altfel
, este
iluzorie
legătura
,
propusă
de Cihac, II, 633, cu mgr. ἄλφειν „a afla”. Der.
aflat
,
s.n. (înv.,
descoperire
);
aflător
,
adj. (care se află;
inventator
,
descoperitor
);
neaflat
, adj. (
necunoscut
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia afla
AFLÁ
,
áflu
, vb. I.
1.
Tranz. și intranz. A
lua
cunoștință
despre
ceva; a
căpăta
informații
,
vești
,
noutăți
despre
ceva.
2.
Tranz. A
găsi
, a
descoperi
(
căutând
sau
întâmplător
).
3.
Refl. A fi, a se
găsi
într-un
loc
, într-o
poziție
, într-o
împrejurare
oarecare
. ♢ Expr. (Fam.)
A se afla în
treabă
= a
interveni
într-o
discuție
sau într-o
acțiune
numai
de
formă
,
fără
a
aduce
vreo
contribuție
.
Să nu se
afle
(ca) să...
= să nu
cumva
să...
Cum
nu se (mai) află
= care
iese
din
comun
;
extraordinar
. (Pop.)
Nu se
(sau
unde se
)
află!
= nu-i
adevărat
! ♦ A
exista
.
4.
Tranz. (Pop.) A
născoci
, a
inventa
, a
scorni
.
Acest
chip
au
aflat
Robinson
ca să nu
uite
cursul
anului
(
DRĂGHICI
). – Lat.
afflare
„a
sufla
spre
ceva, a
atinge
cu
respirația
”.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia afla
AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR
futut
,
hait
,
luat
,
prăjit
,
rupt
, shot, tripat,
varză
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia afla
a se afla în treabă
expr.
a
simula
efectuarea
unei
acțiuni
; a se
face
că
muncește
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia afla
a se afla la cheremul cuiva
expr.
a fi la
bunul
plac
al cuiva
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia afla
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK