Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția absolvire definiție dex
absolvire
găsește rime pentru
absolvire
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
absolvire
Cuvinte apropiate:
absolvire
ABSOLVÍRE
,
absolviri
, s.f.
Acțiunea
de
a
absolvi
și
rezultatul
ei;
absolvență
. – V.
absolvi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia absolvire
ABSOLVÍRE
s.
1.
absolvență
,
isprăvire
,
terminare
.
(~ unei
școli
.)
2.
cruțare
,
iertare
,
scutire
.
(~ de o
obligație
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia absolvire
absolvíre
s. f. →
solvire
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia absolvire
ABSOLVÍRE
s.f.
Acțiunea
de
a
absolvi
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia absolvire
ABSOLVÍRE
s.f.
Acțiunea
de a
absolvi
și
rezultatul
ei;
absolvență
. [<
absolvi
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia absolvire
ABSOLVÍ
(
1
)
absolvesc
, (
2
)
absólv
, vb.
IV
. Tranz.
1.
A
termina
un
an
școlar
, un
ciclu
sau o
formă
de
învățământ
.
2.
A
scuti
pe cineva de
pedeapsă
; a
ierta
. – Din germ.
absolvieren
, lat.
absolvere
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia absolvire
ABSOLVÍ
(
1
)
absolvesc
, (
2
)
absólv
, vb.
IV
. Tranz.
1.
A
termina
un
an
școlar
, un
ciclu
sau o
formă
de
învățământ
.
2.
A
scuti
pe cineva de
pedeapsă
; a
ierta
. – Din germ.
absolvieren
, lat.
absolvere
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia absolvire
ABSOLVÍ
vb.
1.
a
isprăvi
, a
sfârși
, a
termina
.
(A ~
liceul
.)
2.
a
cruța
, a
ierta
, a
scuti
, (înv.) a
milui
, a
pardona
, a
slobozi
.
(A ~ de o
pedeapsă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia absolvire
ABSOLVÍ
vb.
1.
a
isprăvi
, a
sfârși
, a
termina
.
(A ~
liceul
.)
2.
a
cruța
, a
ierta
, a
scuti
, (înv.) a
milui
, a
pardona
, a
slobozi
.
(A ~ de o
pedeapsă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia absolvire
absolví
(a
termina
un
an
școlar
) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
absolvésc
,
imperf. 3 sg.
absolveá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
absolveáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia absolvire
absolví
(a
scuti
de
pedeapsă
) vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
absólvă
,
imperf. 3 sg.
absolveá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
absólve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia absolvire
absolví
(a
termina
un
an
școlar
) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
absolvésc
,
imperf. 3 sg.
absolveá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
absolveáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia absolvire
absolví
(a
scuti
de
pedeapsă
) vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
absólvă
,
imperf. 3 sg.
absolveá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
absólve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia absolvire
A ABSOLV//Í
1
~ésc
tranz. (
instituții
de
învățământ
)
A
termina
cu
bine
. /<germ.
absolvieren
, lat.
absolvere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia absolvire
A ABSOLV//Í
1
~ésc
tranz. (
instituții
de
învățământ
)
A
termina
cu
bine
. /<germ.
absolvieren
, lat.
absolvere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia absolvire
A ABSOLVÍ
2
absólv
tranz
. 1)
jur
. (
acuzați
)
A
scuti
de o
pedeapsă
; a
ierta
. 2)
rel.
A
elibera
de
păcate
; a
ierta
. /<germ.
absolvieren,
lat.
absolvere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia absolvire
A ABSOLVÍ
2
absólv
tranz
. 1)
jur
. (
acuzați
)
A
scuti
de o
pedeapsă
; a
ierta
. 2)
rel.
A
elibera
de
păcate
; a
ierta
. /<germ.
absolvieren,
lat.
absolvere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia absolvire
absolví (-v, -ít),
vb
1.
A
ierta
, a
scuti
de
pedeapsă
. –
2.
A
termina
studiile
. < Lat.
absolvere
(
sec
. XVIII).
Sensul
2 este
împrumutat
din
terminologia
referitoare
la învățămînt din
Austria
și Germania;
există
cu acest
sens
tendința
de a
conjuga
eu
absolvesc
(cf.
Iordan
, BF, II, 53). – Der.
absolvent
, adj. (care a
terminat
o
formă
de învățămînt);
absolvență
, s.f. (
terminarea
unei
forme
de învățămînt).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia absolvire
absolví (-v, -ít),
vb
1.
A
ierta
, a
scuti
de
pedeapsă
. –
2.
A
termina
studiile
. < Lat.
absolvere
(
sec
. XVIII).
Sensul
2 este
împrumutat
din
terminologia
referitoare
la învățămînt din
Austria
și Germania;
există
cu acest
sens
tendința
de a
conjuga
eu
absolvesc
(cf.
Iordan
, BF, II, 53). – Der.
absolvent
, adj. (care a
terminat
o
formă
de învățămînt);
absolvență
, s.f. (
terminarea
unei
forme
de învățămînt).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia absolvire
ABSOLVÍ,
(
1
)
absolvesc
,
(
2
)
absólv
,
vb.
IV
. Tranz.
1.
A
termina
un
an
școlar
sau un
ciclu
de
învățământ
.
2.
A
scuti
pe un
acuzat
de
pedeapsă
. – Germ.
absolvieren
(lat.
lit
.
absolvere
).
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia absolvire
ABSOLVÍ,
(
1
)
absolvesc
,
(
2
)
absólv
,
vb.
IV
. Tranz.
1.
A
termina
un
an
școlar
sau un
ciclu
de
învățământ
.
2.
A
scuti
pe un
acuzat
de
pedeapsă
. – Germ.
absolvieren
(lat.
lit
.
absolvere
).
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia absolvire
ABSOLVÍ
vb.
IV
. tr.
1.
A
termina
o
formă
de
învățământ
.
2.
(
Jur
.
) A
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu este
prevăzut
de
lege
sau
când
săvârșirea
lui a
fost
justificată
.
3.
A
ierta
; a
scuti
. [P.i.
-vesc
(1) și
absolv
(2). / < lat.
absolvere
, cf. germ.
absolvieren
, fr.
absoudre
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia absolvire
ABSOLVÍ
vb.
IV
. tr.
1.
A
termina
o
formă
de
învățământ
.
2.
(
Jur
.
) A
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu este
prevăzut
de
lege
sau
când
săvârșirea
lui a
fost
justificată
.
3.
A
ierta
; a
scuti
. [P.i.
-vesc
(1) și
absolv
(2). / < lat.
absolvere
, cf. germ.
absolvieren
, fr.
absoudre
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia absolvire
absolvi (a~)
(a
termina
un
ciclu
de
învățământ
, a
scuti
de
pedeapsă
) vb., ind. prez. 3
absólvă
,
imperf. 3 sg.
absolveá
; conj. prez. 3
să
absólve
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia absolvire
absolvi (a~)
(a
termina
un
ciclu
de
învățământ
, a
scuti
de
pedeapsă
) vb., ind. prez. 3
absólvă
,
imperf. 3 sg.
absolveá
; conj. prez. 3
să
absólve
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia absolvire
absolví
vb. tr
.
1.
a
termina
un
ciclu
, o
formă
de
învățământ
.
2.
(
jur
.
) a
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu este
prevăzut
de
lege
; a
scuti
de
pedeapsă
. (< germ.
absolvieren
, lat.
absolvere
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia absolvire
absolví
vb. tr
.
1.
a
termina
un
ciclu
, o
formă
de
învățământ
.
2.
(
jur
.
) a
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu este
prevăzut
de
lege
; a
scuti
de
pedeapsă
. (< germ.
absolvieren
, lat.
absolvere
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia absolvire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK