LÍNGUA FRÁNCA
s.f.
1. Limbă comună care consta din italiană amestecată cu elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, turcă și arabă, vorbită în trecut în porturile mediteraneene.
2. Limbă folosită
drept mijloc de comunicare comun între persoane vorbitoare de diverse limbi. (loc. it. = limbă
francă4, cu înțelesul „europeană”) [
AHDEL, MW]