BABILONEÁN, Ă
(‹
Babilon) s.m. și s.f., adj.
1. S.m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în
Babilon; în milen. 2-1 î.Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații.
2. Adj. Care aparține
Babilonului sau populației acestuia, privitor la
Babilon sau la populația acestuia. ♦
Arta b. v.
artă mesopotamiană.