ARGÍNT
(lat.
argentum)
1. S.n. Element chimic (Ag; nr. at. 47, m. at. 107,87, p.t. 960 ºC, p.f. 2.180 ºC, duritate 2,7). Metal prețios, alb, lucios, moale, maleabil și ductil, cu cea mai mare conductibilitate electrică și calorică dintre elemente. Se găsește în
stare nativă și sub formă de combinații (sulfură, clorură) în special în galenele argentifere. Este inoxidabil. În combinații funcționează monovalent. Se utilizează pentru confecționarea de podoabe, obiecte uzuale, instrumente medicale, la fabricarea oglinzilor, în fotografie, la baterea monedelor etc. Cunoscut din antichitate. ♦
Nuntă de a. = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei. ♦ (FARM.)
A. coloidal = antiseptic obținut prin reducerea azotatului de
argint cu sulfat de feros; pulbere granuloasă, neagră-verzuie, sau lamele cenușii cu 70 la sută
argint coloidal; colargol.
Argint viu =
a) (pop.) mercur.
b) (fam.) om iute, sprinten, plin de energie.
2. S.m. (La pl.)
Bani.