BOB
1 (‹ sl.) s.n., s.m.
1. S.m. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu tulpina
înaltă de 80-120 cm, fistuloasă, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze și fructe păstăi mari, pieloase (
Vicia faba); originară din
Asia, este cultivată pentru nutreț.
2. S.n. Fructul
bobului (
1) și mai
ales sămînța lui comestibilă (scoasă din păstaie). ♦ P. analog. Fruct sau sămînță a unor plante, mai
ales a cerealelor; grăunte.
3. S.m. pl. Boabe (
2) cu care se ghicește viitorul. ♦ Expr.
A da în bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul
bobilor.
4. S.n. Obiect de forma unui
bob (
2), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare; fir (de nisip), strop (de
apă).