ASTRONOMÍE
(‹ fr., lat.) s.f. Știință care se ocupă cu
studiul aștrilor, al mișcării și evoluției lor, al structurii și compoziției etc., precum și cu
studiul sistemelor de aștri, al galaxiilor și al Universului. Observații sistematice asupra cerului au fost făcute din milen. 3 î.Hr. în China, India, Egipt.
Babilonienii sînt cei care au delimitat constelațiile. Prin sec. 6 î.Hr. grecii studiau mișcarea aștrilor, forma cerului și a Pămîntului; de la ei ni s-au păstrat denumirile stelelor și
ale constelațiilor. În Europa,
a. începe să se dezvolte abia în sec. 16, după ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. În sec. următor se pun bazele
a. moderne, îndeosebi, prin contribuțiile lui Galilei, Kepler și Newton. V. și
cosmogonie, cosmografie, cosmologie.