STIL
s.n. I. 1. Instrument de
metal sau de
os ascuțit la vârf, cu care se scria în
antichitate pe tăblițe
cerate.
2. Partea
pistilului care se află deasupra
ovarului și poartă
stigmatul.
II. 1. Totalitatea procedeelor proprii de
exprimare prin mijloacele limbii
literare a unui
conținut concret; mijloacele
lingvistice de
exprimare proprii unui scriitor, unei
opere, unui
gen etc.
2. Mod de
exprimare a gândirii
specific unei
arte sau unui
artist,
curentelor,
epocilor sau școlilor
artistice naționale. ♢
Figură de stil = v.
figură (4) [în DEX ´98, DN].
3. Mod, fel,
manieră de a fi, de a purta etc. ♢
Stil de muncă = fel de a
concepe munca și de a munci. [Pl.
-luri, -le. / < fr.
style, it.
stile, cf. lat.
stylus, gr.
stylos –
stilet].