blocul neologisme, Dictionar de Neologisme DEX

BLOC²

s.n. Clădire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ. Blockhaus].

BLOC³

s.n. 1. Blocadă. 2. Alianță, înțelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune. 3. (Med.) Obstruare a unei căi vasculare sau întreruperea circulației printr-un vas. ♦ Întrerupere a unei conductibilități neuromusculare. ♦ Anestezie locală. [Var. blocus s.n. / < fr. blocus].

BLOC¹

s.n. 1. Bucată, masă mare dintr-o materie grea și tare; corp, obiect dintr-o bucată. ♦ Bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. ♦ (Poligr.) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 2. Grămadă de obiecte, de lucruri etc. care formează o masă unică. ♢ În bloc = împreună, laolaltă, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 3. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. 4. Piesă metalică turnată, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație. ♢ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeași linie. 6. Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].