ÁTIC, -Ă adj. propriu Aticii, locuitorilor ei sau vieții acestora. ♢ Frumusețe atică = frumusețe desăvârșită. ♦ Care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♢ Sare atică = ironie subtilă, spirit fin. [Cf. fr. attique, it. attico < Atica – provincie în Grecia antică].
ÁTIC s.n. 1. Parte a antablamentului ridicată deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. Cat scund, așezat deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. [Cf. fr. attique, it. attico].