EXTRAORDINÁR, -Ă
adj. 1. (
adesea adv.) Cu totul deosebit, ieșit din
comun, neobișnuit,
excepțional.
2. (
Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit
regulilor obișnuite.
3. (
Despre oameni) Cu mari
calități;
eminent,
excepțional. ♦ (
Despre lucruri) Foarte bun,
excelent [Cf. fr.
extraordinaire, lat.
extraordinarius].