DERANJÁ
vb. I. 1. tr. A răvăși, a pune în neorânduială, în
dezordine, a învălmăși.
2. refl. (
Fam.) A-și strica stomacul; (
spec.) a avea
diaree.
3. tr. A tulbura, a stingheri, a
incomoda (pe cineva).
4. refl. A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6
-jează,
ger.
-jind. / < fr.
déranger].