LANDÓU
s.n. 1. Trăsură de
lux cu două
banchete așezate față în față, al cărei acoperiș,
format din două bucăți, se ridică și se
lasă după voie.
2. Cărucior de copil, mare și închis. [Var.
landau s.n. / < fr.
landau, cf. germ.
Landauer <
Landau – oraș în Germania].