BUTONIÉRĂ
s.f. 1. Deschizătură
mică, tivită pe margine, la haine sau rufe, în care se încheie un nasture;
mică tăietură în
reverul unei haine bărbătești; (
p. ext.) parte a
reverului unei haine unde se pune o floare, o
insignă etc.
2. (
Geol.)
Depresiune excavată în
zona centrală a unui
dom (
2), mărginită de
cueste situate față în față și închisă la un capăt în
formă de potcoavă. [Pron.
-ni-e-. / < fr.
boutonnière].