pripí
,
pripésc, vb. IV
1. (înv.; despre unități militare) a se îndrepta, a se deplasa grabnic către un loc; a veni, a sosi repede într-un loc.
2. (refl.; înv. și pop.; despre oameni) a se grăbi, a se zori; a face un lucru în grabă și
fără chibzuială; a da
greș într-o acțiune din cauza grabei.
3. (înv; despre oameni) a face, a obliga să acționeze în grabă; a grăbi, a îndemna, a zori (pe cineva).
4. (refl.; înv. și reg.) a se sili, a se strădui (să facă ceva cât mai repede).
5. (înv. și reg.; despre acțiuni, deplasări) a accelera, a
iuți, a grăbi (pentru a realiza ceva).
6. (înv.; despre oameni) a urmări de aproape și în grabă pentru a pune pe
fugă, pentru a învinge,pentru a prinde; a fugări.
7. (înv.) a constrânge, a forța, a sili (să facă ceva în grabă).
8. (înv. și reg.) a surprinde asupra
faptului (reprobabil).
9. (înv. și reg.) a încălzi puternic, a înfierbânta, a încinge (la foc).
10. (reg.; despre alimente) a coace sau a frige repede și superficial; a prăji numai la suprafață; a rumeni.
11. (refl.; reg.; despre pâine) a se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă; a se
coși.
12. (înv. și reg.; despre soare) a arde puternic, a dogori.
13. (reg.; despre cereale sau fructe) a face să ajungă la maturitate înainte de vreme, a coace prematur.