cúcă4,
cúci, s.f. (reg.) loc ridicat, deal înalt și izolat, vârf de deal; colină, bâtcă, bobâlnău, bubă, bulz,
cioacă, cobză, curcubetă, dâlmă, dâmb, geană, gâlmă, glănui, glomilă, gomârdoi,
grui, holm, hulă, monic, motâlvă, movilă, tâlvă, titvă, țigmău, tâlfă,
țuțui, guguleu, țuclău.