șteámăt
s.n., s.f. (reg.)
1. rămășiță, urmă, țipenie.
2. (s.n.; în loc. adv.)
cu de-a șteamătu = tiptil, pe furiș.
3. (s.n.; în forma:
steamăt) pretext.
4. (s.n.; s.f.) sunet, zgomot; zgomot ușor făcut de vânători pentru a deruta vânatul.
5. (s.n.; în loc. vb.)
a face șteamăt = a da de veste, a
vesti.
6. (s.f.) arătare, vedenie, apariție; ființă foarte slabă, epuizată de boală, umbră.
7. (s.f.; în expr.)
a face șteamătă = a se preface că are treabă; a-și face de lucru.