picá
,
pic, vb. I
1. (înv. și pop.; despre lichide) a picura.
2. (pop.; despre materii vâscoase) a se scurge, a se
prelinge.
3. (reg.; despre rouă, brumă etc.) a se lăsa, a se așterne, a se așeza, a cădea.
4. (pop.; impers.) plouă ușor, picură, picurează, stropește, udă.
5. (înv. și pop.; despre obiecte și ființe) a cădea de la o oarecare înălțime.
6. (înv. și pop.; despre părțile unui obiect) a se desprinde, a se desface, a se detașa din ansamblu.
7. (reg.; despre brațe, picioare) a se scrânti.
8. (reg.; despre
îmbrăcăminte) a fi numai zdrențe, a nu se mai ține pe corp; a curge.
9. (pop. și fam.) a cădea la
pământ, a-și pierde poziția verticală, a se prăbuși, a se răsturna (la
pământ); (despre construcții) a se nărui, a se dărâma, a se prăbuși.
10. (reg.; despre plante) a se apleca spre
pământ, a se îndoi într-o
parte, a se culca.
11. (fig.; înv. și pop.) a muri.
12. (pop. și fam.) a nu reuși la un examen, la un concurs.
13. (înv. și pop.) a (se)
păta, a (se) murdări cu ceva.
14. (pop. și fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (ocazional sau ilicit).
15. (pop. și fam.) a veni, a sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un loc; a se ivi, a apărea.
16. (pop.; despre zile, evenimente, ocazii festive,
sărbători) a se nimeri la o anumită dată, într-o anumită perioadă; a cădea, a fi; a veni.
17. (înv. și pop.) a ajunge într-o anumită situație, stare, împrejurare; a fi cuprins de ..., a cădea în ..., a da în ...
18. (pop.) a lovi, a atinge (țintind).