sbîrn
interj. –
Imită bîzîitul. – Var.
zbîrn și der.
Creație expresivă,
simplă var. a lui
sbîr. – Der.
sbîrnîi, vb. (a bîzîi, a fîșîi, a
foșni; a
vibra; a
agita, a
zgudui), a
cărui asemănare cu slov.
brnĕti, ngr. σβουρνάω (Cihac, II, 327; Scriban) se
datorează sursei comune expresive;
sbîrnîitor, adj. (care zbîrnîie);
sbîrnîitoare, s.f. (bîzîitoare, hîrîitoare);
sbîrnîială, s.f. (bîzîială);
sbîrnîit, s.n. (bîzîială);
sbîrnîitură, s.f. (bîzîială);
bornăi, vb. (Trans., a bîzîi, a
murmura, a
grohăi), este
față de
sbîrnîi ca
sborși față de
sbîrni;
boarnă, s.f. (Trans.,
muscă);
svîrnaică, s.f. (Trans., zbîrnîitoare).