Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția vornic definiție dex
vornic
găsește rime pentru
vornic
Cuvinte apropiate:
dornic
,
gornic
,
ornic
,
șvornic
,
voinic
,
volnic
,
vornic
,
vornici
,
voronic
,
zornic
VÓRNIC
,
vornici
, s.m.
1.
(În
evul
mediu
, în
țările
românești
)
Mare
dregător
la
curtea
domnească
,
însărcinat
cu
supravegherea
curții
, cu
conducerea
treburilor
interne
ale
țării
,
având
și
atribuții
judecătorești
. ♢
Mare
vornic
(sau
vornic
mare
) = cel
dintâi
boier
din
divan
,
având
sarcina
de
cârmuitor
și de
înalt
judecător
al
curții
domnești
și al
întregii
țări
.
Vornic de
Țara
de
Jos
(sau
de
Sus
) =
dregător
cu
rang
de vornic (
1
) a
cărui
autoritate
se
întindea
asupra
unei
jumătăți
din
țara
Moldovei. ♦
Reprezentant
al
domniei
în
orașe
, cu
atribuții
judecătorești
.
2.
(Înv.)
Primar
al unui
sat
sau al unui
târg
. ♦
Funcționar
în
administrarea
comunelor
rurale
,
însărcinat
cu
distribuirea
corespondenței
,
convocarea
sătenilor
la
adunări
,
anunțarea
știrilor
etc.;
crainic
,
pristav
,
vornicel
(
2
).
3.
Vornicel
(
3
) – Din sl.
dvorĩnikŭ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia vornic
VÓRNIC
s. v.
colăcar
,
primar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vornic
vórnic
s. m., pl.
vórnici
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vornic
VÓRNI//C ~ci
m
. 1)
(în Moldova și în Muntenia
medievală
)
Mare
dregător
al
curții
domnești
având
misiunea
de a
conduce
treburile
interne
și
cele
gospodărești
. 2)
Primar
al unui
sat
sau
oraș
. /<sl.
dvorinicu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia vornic
vórnic (-ci),
s.m. –
1.
Boier
de
rangul
întîi,
ministru
de
interne
și de
justiție
.
Erau
doi
în Mold., începînd din 1399 (
numiți
mai tîrziu al
Țării
de
Sus
și al
Țării
de
Jos
) și
unul
în Munt. din 1414, a
cărui
sarcină
a
fost
despărțită
în
două
în 1761 și în
patru
în 1795. –
2.
Nume
pentru
diverși
demnitari:
vornic de tîrg,
prefect
de
poliție
la Iași (
sec
. XVIII);
vornic de Tîrgoviște
și
de Cîmpulung
, un
fel
de
administrator
al
acestor
două
regiuni
,
boier
de
rangul
al
treilea
;
mare
vornic al
poliției
,
membru
al
sfatului
țării
,
șef
al
poliției
de
străini
(
sec
. XVIII);
vornic de
harem
,
administrator
al
casei
Doamnei
;
vornic de
obște
,
slujbă
creată
în Mold. în 1803,
reunind
serviciile
lucrărilor
publice
, al
poliției
urbane
și al
inspecției
prețurilor
;
mare
vornic al
cutiei
,
administrator
al
fondurilor
de
binefacere
,
funcție
creată
în Mold. în 1793. –
3.
(Mold.)
Primar
. –
4.
Șef
de
protocol
la
nunțile
populare
. –
5.
Un
anumit
joc
de
copii
. – Var. înv.
dvornic.
Sl.
dvorĭnikŭ
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
21; Cihac, II, 463), cf. slov., cr.
dvornik
„
curtean
”,
pol
.
dwornik
„
intendent
”,
rus
.
dvornik
„
portar
”. – Der.
vorniceasă
,
s.f. (
nevastă
de vornic;
dădacă
sau
prima
doamnă
a
principesei
);
vornicel
,
s.m. (
slujbaș
al cîrmuirii;
aprod
,
funcționar
judecătoresc
ales
de
popor
;
șef
de
protocol
la
nunțile
populare
);
vornicie
,
s.f. (
slujba
de vornic;
primărie
);
vornici
,
vb. (a o
face
pe
vornicul
la o
nuntă
). – Din
rom
.
provine
ngr. βόρνιϰος (Meyer,
Neugr.
St
.,
II, 94).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia vornic
máre-vórnic
s. m.,
art
.
márele
-vórnic;
pl.
mári
-
vórnici
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vornic
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK