Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția voie definiție dex
voie
găsește rime pentru
voie
Cuvinte apropiate:
vie
,
voce
,
voi
,
voi
,
voie
,
voire
,
voit
,
vole
,
vrie
VÓIE
, (
rar
)
voi
, s.f.
1.
Voință
,
vrere
,
intenție
. ♢
Loc
. adv.
Cu voie
sau
cu
voia
(cuiva) =
intenționat
, din
proprie
inițiativă
,
dinadins
.
Fără
(de) voie
sau
fără
voia
mea
(ori
ta
,
sa
etc.) =
involuntar
,
neintenționat
.
Peste
voia
...
=
împotriva
voinței
cuiva.
De voie, de
nevoie
sau
cu voie,
fără
voie
=
vrând
-nevrând. ♦ (Înv., în
sintagma
)
Voie
vegheată
=
bunăvoință
;
p.ext.
protecție
,
favoare
.
2.
Dorință
,
plăcere
,
înclinație
spre
...;
libertate
(de a
alege
, de a
opta
),
alegere
. ♢
Loc
. adv.
În
(sau,
rar
la
)
voie
sau
în
toată
voia
= în
largul
lui,
nestingherit
. (Pop.)
În
voia
cea
bună
=
fără
nici o
grijă
,
fără
teama
de a
greși
. ♢ Expr.
Voia
la
dumneata
ca la
banul
Ghica
=
ești
liber
să
faci
ce
vrei
.
A-i fi
(cuiva)
voia
(să...)
= a
dori
, a-i
plăcea
(să...).
A
face
pe
voia
cuiva
sau
a-i
face
cuiva pe voie
= a
satisface
dorința
,
plăcerea
cuiva.
A-i fi cuiva pe voie
sau
a fi pe
voia
cuiva
= a-i fi cuiva pe
plac
.
A
împlini
voia
(sau
voile
)
cuiva
= a
îndeplini
dorințele
sau
poruncile
cuiva.
A se
lăsa
(sau
a
umbla
, a
merge
, a fi
purtat
)
în
voia
cuiva
sau
a ceva
= a
umbla
, a se
lăsa
după
dorința
, după
placul
cuiva.
A fi la
voia
cuiva
= a fi la
discreția
cuiva.
3.
Poftă
,
dorință
,
chef
. ♢ Expr.
A-i
strica
cuiva
voia
= a
indispune
pe cineva. ♦
Voie
bună
(sau
rea
) =
stare
sufletească
bună
(sau
rea
).
4.
Permisiune
,
încuviințare
,
învoire
;
dispoziție
. ♢
Loc
. adv.
Cu
voia
(
cuiva
) = cu
aprobarea
(cuiva).
Fără
voie
sau
fără
voia
cuiva
=
fără
permisiune
,
fără
încuviințarea
cuiva. [Pr.:
vo-
ie
] – Din sl.
volja
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voie
VÓIE
s.
1.
v.
încuviințare
.
2.
autorizație
,
îngăduință
,
permisiune
. (~
dată cuiva de a
face
ceva.)
3.
v.
putere
.
4.
v.
dispoziție
.
5.
dispoziție
,
toane
(pl.), (
reg
.)
duși
(pl.).
(~
bună
sau
rea
a cuiva.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voie
vóie
s. f.,
art
.
vóia
,
g.-d.
art
.
vóii
, pl.
voi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia voie
VÓIE
f.
1)
Capacitate
de a-și
concentra
eforturile
spre
realizarea
unui
anumit
scop
;
voință
. ♢
Fără
(de) ~
inconștient
;
fără
intenție
.
Peste
voia
cuiva
fără
vrerea
cuiva.
De ~, de
nevoie
(
sau
cu ~,
fără
~
)
vrând
-nevrând. 2)
Senzație
de
satisfacere
a
gustului
;
voință
;
plăcere
;
plac
;
poftă
;
chef
. ♢
După ~
la
dorință
.
În
(
sau
la) ~
(
sau
în
toată
voia
)
fără
a fi
stingherit
de ceva sau de cineva.
A-i
face
cuiva pe ~
(
sau
a
face
pe
voia
cuiva
) a
face
așa
cum
vrea
cineva.
A-i fi cuiva pe ~
(
sau
a fi pe
voia
cuiva
) a-i fi cuiva pe
plac
.
A
împlini
voia
(
sau
voile
) cuiva
a
îndeplini
dorința
cuiva.
A se
lăsa
(
sau
a
umbla
, a
merge
) în
voia
cuiva
(
sau
a ceva
) a
face
după
placul
cuiva.
A fi la
voia
cuiva
a fi la
dispoziția
cuiva.
A-și
face
(
sau
a
face
cuiva) ~
bună
a se
înveseli
sau a
înveseli
pe cineva. 2)
Aprobare
de a
realiza
ceva;
permisiune
;
încuviințare
.
A
cere
~. A da ~
. ♢
Cu
voia
cuiva
cu
consimțământul
cuiva. [G.-D.
voii
] /<sl.
volja
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia voie
vóie (-i),
s.f. –
1.
Vrere
,
voință
. –
2.
Liber
-
arbitru
,
bun
plac
. –
3.
(Înv.)
Favoare
,
trecere
. –
4.
Dispoziție
,
umor
,
chef
. –
5.
Licență
,
permis
,
autorizație
. –
6.
Libertate
. Sl. (sb., slov.,
pol
.,
rus
.)
volja
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
17; Cihac, II, 461; Conev 101; Tiktin), cf.
v(r)
oi
,
vrea
și
voios
.
– Der.
învoi
,
vb. (a
permite
, a da
autorizație
; a
acorda
, a
concede
; a
consimți
, a
admite
, a
accepta
; a
cădea
de
acord
, a se
înțelege
; a da
satisfacție
; refl., a se
obliga
, a se
angaja
; refl., a se
potrivi
, a se
asorta
, a se
simți
bine
);
învoială
,
s.f. (
acord
,
pact
,
compromis
,
contract
;
concordie
,
armonie
);
învoitor
,
s.m. (
lucrător
în
acord
);
volnic
,
adj. (
liber
,
independent
,
autonom
), înv.;
volnici
,
vb. (a
elibera
, a da
drumul
, a
lăsa
liber
; a
dezrobi
), cf.
pol
.
wolnić
„a
dezrobi
”;
volnicie
,
s.f. (
libertate
,
dezrobire
;
licență
,
autorizație
,
permis
), înv.;
nevolnic
,
adj. (
mizerabil
,
nenorocit
). Cf.
nevoie
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia voie
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK