Joaca acum Serpent! Joaca acum Serpent!

Dictionare: ToateDEXSinonimeAntonimeNeologismeOrtograficArh. & Reg.EtimologicAcademic
Cauta

URL scurt: webdex.ro/violat
Gaseste rime pentru cuvantul violat

30 rezultate Dex Online pentru definitie viola, violat

Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: fiolat, viola, violat, violă, violet
VIOLÁT adj. necinstit, siluit. (Femeie ~.)
PANSEÁ, pansele, s.f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée.
PANSEÁ s. (BOT.) 1. (Viola tricolor) panseluță, (pop.) catifeluță, (reg.) puizea, trei-frați-pătați. 2. (Viola wittrockiana) panseluță, (reg.) barba-împăratului, gușa-găinii, trei-frați-pătați.
panseá s. f., art. panseáua, g.-d. art. pansélei; pl. panséle
PANS//EÁ ~éle f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei cu petale mari, catifelate, de diferite culori; catifeluță. 2) Floare a acestei plante. /<fr. pensée
TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s.f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.
TĂMÂIOÁRĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micșunea, toporași (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaș.
TĂMÂIOÁRĂ s. v. spanac-porcesc, tămâiță, tătăișă, toporaș, violetă, viorea, zmeoaie.
tămâioáră s. f., g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáre
TREI-FRÁȚI s. (BOT.; Viola saxatilis) (reg.) micșunele-gălbioare (pl.).
TREI-FRÁȚI s. v. trifoiște, unghia-păsării.
trei-fráți (bot.) s. m.
TREI-FRAȚI-PĂTÁȚI s. v. pansea, panseluță, unghia-păsării.
TREI-FRAȚI-PĂTÁȚI s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împăratului. 2. (Viola tricolor) (reș.) micșunea.
trei-fráți-pătáți (bot.) s. m.
ÚNGHIE, unghii, s.f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).
ÚNGHIE s. 1. (ANAT,) copită. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnată = onixis. 3. (BOT.) unghia-păsării (Viola declinata) = (reg.) micșunele-de-munte (pl.), panseluțe-de-munte (pl.), trei-frați, trei-frați-pătați.
ÚNGHIE s. v. gheară.
únghie s. f. (sil. -ghi-e), art. únghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. únghiei; pl. únghii, art. únghiile (sil. -ghi-i-)
ÚNGHI//E ~i f. 1) (la om) Placă cornoasă subțire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor. ♢ A reteza (sau a tăia) cuiva ~ile a reduce posibilitățile de acțiune (agresive) ale cuiva. A-și mânca ~ile a regreta amarnic o imprudență comisă. A-și mânca și de sub ~ a fi foarte zgârcit. Nici cât îi negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a în gât a sili pe cineva -și îndeplinească obligația. 2) (la păsări și la animale) Parte cornoasă și încovoiată a degetelor; gheară. 3): ~a-găii plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze compuse, flori galbene-verzui și fructe păstăi. ~a păsării plantă erbacee de pădure cu tulpină culcată, având frunze rotund-cordate și flori albastre, solitare, în formă de pinten. 4) Pârghie cu care se manevrează leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla
VIOLÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pângări. (A ~ o femeie.) 2. a forța, a sparge, a strica, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea ușii.) 3. v. profana. 4. v. contraveni.
violá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violéz, 3 sg. și pl. violeáză
A VIOL//Á ~éz tranz. 1) (legi, angajamente, dispoziții) A nesocoti, comițând o abatere; a încălca. 2) (obiecte bine închise) A deschide cu forța; a forța. 3) (lucruri sau ființe considerate sacre) Asupune unui sacrilegiu; a pângări; a profana. 4) (persoane de sex feminin) A supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori. [Sil. vi-o-] /<fr. violer, lat. lat. violare
VIOLÁ vb. I. tr. 1. A nu respecta, a călca o lege, o dispoziție. 2. (Jur.) A intra, a pătrunde (undeva) cu forța; a forța. ♦ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fată, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare].
VIOLÁ vb. tr. 1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept. 2. (jur.) a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz. 3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie). ♢ a profana. 4. (fig.) a ~ conștiința = a impune prin forță unele idei. (< fr. violer, lat. violare)
VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s.f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -ea, -ică.
VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaș, violetă, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaș, viorică, (reg.) micșunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micșunea, tămâioară, toporași (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colțunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micșunea, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.
VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.
vioreá/viorícă s. f. (sil. vi-o-), art. vioreáua/ vioríca, g.-d. art. viorélei; pl. vioréle
VIOR//EÁ ~éle f. Plantă erbacee de primăvară din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. viorică] /vioară + suf. ĕa
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online - dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.