vái
interj. –
Exprimă durerea sau
suferința. – Mr.
vai. Creație expresivă, cf. lat.
vae (REW 9126;
Pascu, I, 182; der.
directă nu este
posibilă), ngr. βαί (Ronzevalle 170), ebr.
way, alb., bg., sb.
vaj, it.
guai. Este
dubletul lui
vah, interj. din tc.
vah, ngr. βάχ (Tiktin). – Der.
valeu (var.
vaileu, vaileo), interj. (vai), cu
l expresiv, cf.
au ›
aoleu;
vaiet (var.
vaet, va(i)er), s.n. (vai, plîngere,
jelanie);
văita (var.
vă(i)eta, vă(i)era), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui),
uz general (
ALR, I, 139;
legătura cu
alb.
vajtoń, cf. Philippide, II, 740 și
Candrea, nu pare
directă);
văicări (var.
văicăra), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui),
probabil cu
alterarea suf.
expresiv -
li sau
-ni, cf.
bondăni, bondări (
prezența lui
c nu este
clară, cf. bg.
vaikam);
văicăreală (var.
văicăritură, văitătură), s.f. (tînguit,
lamentare);
văina, vb. refl. (a se plînge), prin
contaminare cu
căina (Tiktin).
Legătura lui
a se văita cu lat.
vagĭtāre nu este
posibilă, cf. REW 9126.