vắduv (-vi),
s.m. –
1. bărbat care și-a
pierdut soția prin
moarte. –
2. (Adj.)
Vid,
liber,
gol. – Var. Trans.
văduu, vădan, Mold.
văduvoi, vădăoi, văduoi, Trans.
văduvariu, vădulariu. Mr.
veduu. Lat.
vĭdŭus (Pușcariu 1851; REW 9321), cf. it.
vedovo, prov.
vezoa, fr.
veuf, cat., sp.
viudo, port.
viuvo. Pentru evoluția celui de-al
doilea v, cf. it.
vedovo și
măduvă (Tiktin; după
părerea eronată a lui Cihac, II, 443 și Conev 59, din sl.
vidova „văduvă”).
Uz general (
ALR, I, 279).
Vădan, pe care Tiktin
îl găsește greu de
explicat,
trebuie să fie în
loc de *
văduvan, cf.
văduvoi față de
văduoi. – Der.
văduvă (var.
vădană, văduvoaie, văduvoaie, văduvioară, văduviță), s.f. (
femeie căreia i-a
murit soțul), din lat.
vĭdŭa (după Miklosich,
Lexicon, 116, din sl.
vĭdova);
văduvioară (var.
văduviță), s.f. (
pește, Idus melatonus;
plantă,
Scabiosa atotpurpurea);
văduvi (var. Mold.
vădăni), vb. (a rămîne
văduv; a
lipsi de, a
lăsa gol);
văduvie (var. Mold.
vădanie), s.f. (
starea de
văduv sau de văduvă);
vădu(v)esc, adj. (de
văduv).