Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ursului definiție dex
ursului
găsește rime pentru
ursului
a se aduna ca la urs
expr.
a se
aduna
în
număr
foarte
mare
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia ursului
CHIMENUL-ÚRSULUI
s. v.
brioală
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
ciuboțíca-úrsului
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursului
FIERE-DE-ÚRS
s. v.
aloe
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
fugi cu ursul, că sperii copiii!
expr.
pleacă
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia ursului
IARBA-ÚRSULUI
s. v.
pedicută
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
LABA-ÚRSULUI
s. v.
brânca
-ursului,
crucea
-
pământului
,
piciorul
-
caprei
,
piedicuță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
lába-úrsului
(
bot
.) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursului
lába-úrsului-róșie
(
bot
.) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursului
MÂNĂTARCĂ URSEÁSCĂ
s v.
pita
-
vacii
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
MIEREA-ÚRSULUI
s. v.
cuscrișor
,
melisă
,
omag
,
roiniță
,
tătăneasă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
miérea-úrsului
(
bot
.) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursului
POMUL-ÚRSULUI
s. v.
scoruș
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
strúgurii-úrsului
s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursului
TALPA ÚRSULUI
s. v.
acantă
,
brânca
-ursului,
crucea
-
pământului
,
piedicuță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
UNGHIA-ÚRSULUI
s. v.
spin
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
URS,
urși
, s.m.
1.
Mamifer
omnivor
cu
trupul
masiv
,
acoperit
de o
blană
brună
-
negricioasă
sau
roșcată
, cu
botul
ascuțit
și cu
coada
scurtă
(
Ursus
arctos
)
. ♢
Urs
alb
(sau
polar
) =
specie
de
urs
cu
blana
albă
, care
trăiește
în
regiunile
arctice
(
Ursus
maritimus
)
. *
Expr.
A
vinde
pielea
ursului din
pădure
= a
conta
pe un
lucru
înainte
de a fi
sigur
că-l
poți
obține
.
A
trage
nădejde
ca
ursul
de
coadă
= a
nădăjdui
lucruri
imposibil
de
realizat
.
A se
aduna
ca la
urs
= a se
aduna
în
număr
foarte
mare
. ♦
Epitet
dat
unui
om
greoi
,
ursuz
,
nesociabil
.
2.
(
Reg
.)
Boț
de
mămăligă
cu
brânză
la
mijloc
.
3.
(
Reg
.)
Fiecare
dintre
grinzile
longitudinale
ale
unui
pod
de
lemn
. ♦
Fiecare
dintre
stâlpii
care
susțin
talpa
prispei
la
casele
țărănești
. – Lat.
ursus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ursului
URS
s.
(ZOOL.)
1.
(
Ursus
)
(
glumeț
)
moș
Martin
.
2.
urs
alb
(
Ursus
maritimus
)
=
urs
polar
;
urs
polar
=
urs
alb
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
URS
s. v.
boț
,
bulz
,
cocoloș
,
menghină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
urs
s. m., pl.
urși
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursului
URS urși
m
. 1)
Mamifer
omnivor
, de
talie
mare
,
greoi
și
masiv
, cu
blană
deasă
, de
obicei
de
culoare
brună
, cu
botul
alungit
și
coadă
scurtă
. ♢
~
alb
(
sau
polar
)
urs
cu
blana
albă
răspândit
în
regiunile
arctice
.
A se
aduna
(
sau
a se
uita
)
ca la ~
a se
aduna
multă
lume
să
privească
ceva
neobișnuit
.
De
când
avea ~ul
coadă
din
timpuri
foarte
îndepărtate
.
~ul nu
joacă
de
voie
, ci de
nevoie
constrângerea
e
necesară
pentru
acei care nu
înțeleg
de
bună
voie
(că
trebuie
să
facă
ceva).
Cum
merge
~ul la
deal
încet
și
apăsat
;
greoi
.
Mierea
-~
ului
plantă
erbacee
de
pădure
,
având
tulpina
erectă
,
slab
ramificată
, cu
frunze
late
,
păroase
și cu
flori
mici
,
roșii
,
violacee
sau
albe
. 2)
fig
.
Om
greoi
și
mătăhălos
. ♢
A
trăi
ca ~ul în
bârlog
a
evita
societatea
; a
duce
un
mod
de
viață
retras
. 3)
reg
.
Boț
de
mămăligă
cu
brânză
în
mijloc
;
cocoloș
;
bulz
. /<lat.
ursus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ursului
urs (-și),
s.m. –
1.
Mamifer
omnivor
masiv
cu
botul
ascuțit
și
coada
scurtă
(
Ursus
arctos). –
2.
(Mold.)
Boț
de
mămăligă
cu brînză la
mijloc
. –
3.
Strung
,
șurub
. –
4.
Stîlpul
prispei
. –
5.
Un
anumit
joc
în
timpul
priveghiurilor
. –
6.
Persoană
ursuză
,
neprietenoasă
. – Mr.
ursu,
megl., istr.
urs
.
Lat.
ŭrsus
(Pușcariu 1836; REW 9089), cf. it.
orso
(logud.
ursu
), prov.
ors,
fr.
ours,
cat.
os
,
sp.
oso.
– Der.
ursoaică
,
s.f. (
femela
ursului;
coșul
sobei
;
unul
din cei
patru
stîlpi
susținători
ai
morii
; Arg.,
femeie
ușoară
);
ursei
(var.
ursuleț
), s.m. (
pui
de
urs
);
ursar
,
s.m. (
țigan
care
dresează
urși
făcîndu-i să
joace
);
ursărească
,
s.f. (
dans
popular
);
ursărește
, adv. (ca
ursarii
);
ursărime
,
s.f. (
cartier
de
țigani
);
ursăriță
,
s.f. (
nevastă
de
ursar
);
ursesc
,
adj. (de
urs
, se
zice
despre
unele
varietăți
de
fructe
);
ursiu,
adj. (
brun
);
ursoi
,
adj. (
brun
; s.n., stîlpul
morii
); – Din
rom
.
provine
ngr. οὔρσα „
femeie
ușoară
” (Meyer,
Neugr.
St
.,
II, 77). Der. neol. (din fr.)
ursă
,
s.f. (
ursoaică
);
ursulină
,
s.f. (
călugăriță
catolică
dintr-un
anumit
ordin
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ursului
urs alb
s. m. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursului
urs-de-máre
s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursului
urs polár
s. m. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursului
ZIUA ÚRSULUI
s. v.
întâmpinarea
domnului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK