ÚRĂ1, (rar) uri, s.f. Sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva. – Din urî (derivat regresiv).
ÚRĂ2, uri, s.f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii (Gymnadenia conopea). – Et. nec. Cf. u r ă1.
ÚRĂ s. v. dușmănie.
ÚRĂ s. v. palma-pământului.
ÚRĂ uri f. 1) Sentiment puternic de antipatie profundă (față de cineva sau de ceva). ♢ ~ de moarte aversiune foarte mare. 2) Atitudine dușmănoasă; ostilitate; vrajbă. [G.-D. urii] /v. a (se) urî
-ÚRĂ2 elem. uro2-.