definiția urâți definiție dex

urâți

găsește rime pentru urâți
Cuvinte apropiate: curăți, urani, urămi, urâți, urâțit, urlați

URÂȚÍ,

urâțesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urâți

URÂȚÍ

vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urâți

urâțí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. urâțeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urâți

A URÂȚ//Í ~ésc

tranz. A face să se urâțească; a sluți; a poci. /Din urât
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urâți

A SE URÂȚ//Í mă ~ésc

intranz. A-și pierde frumusețea; a deveni urât; a se poci; a se sluți. /Din urât
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urâți

a face urât

expr. 1. a se comporta ca un nebun, a da semne de sminteală. 2. a face scandal.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urâți

a-și face de urât

expr. a avea un comportament supărător.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urâți

FEMEIE URÂTĂ

acioală, bâhliță, bufniță, cartoafă, cotoarbă, matracucă, ornitorinc, otravă, paceaură.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urâți

PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ

caracudă, căzătură, coldană.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urâți

URẤT, -Ă,

(I) urâți, -te, adj., (II) adv., (III) s.n. I. Adj. 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie: p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezește repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre timp) Posomorât, ploios, friguros, II. Adv. Într-un mod neplăcut, nepotrivit, imoral. ♢ Expr. A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. S.n. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție. ♢ Loc. prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ♢ Expr. A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – V. urî.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urâți

URÂT

adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urâți

URÂT

adj., s. 1. adj. (arg.) nasol. (Ce fată ~!) 2. adj. diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, (pop. și fam.) bocciu, scălâmb, scălâmbăiat, (reg.) pâcleș, (Mold.) balcâz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 3. adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strâmb, strâmbat, urâțit, (reg.) stropșit, zgâmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ din cauza ...) 4. adj. v. inestetic. 5. adj. v. înnorat. 6. adj. v. mizerabil. 7. adj. v. nefavorabil. 8. adj. v. neplăcut. 9. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, rău. (A făcut o impresie ~.) 10. adj. v. condamnabil. 11. s. v. plictiseală.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urâți

URÂT

s. v. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scârbă, silă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urâți

Urât

≠ arătos, chipeș, drag, frumos
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia urâți

urât

s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urâți

URÂ//T3

~tă (~ți, ~te) 1) și substantival Care este neplăcut la înfățișare; lipsit de frumusețe și armonie. ♢ ~ de mama focului nespus de urât. 2) Care este contrar bunei-cuviințe; necuviincios. Maniere ~te. 3) (despre vreme sau despre fenomene atmosferice) Care nu este prielnic; nefavorabil. /v. a (se) urî
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urâți

URÂT2

n. 1) Stare a omului care se plictisește; depresiune sufletească ușoară (cauzată de lipsa interesului); plictiseală. ♢ A muri de ~ a se plictisi grozav. A-i ține cuiva de ~ a face tot posibilul pentru a ridica dispoziția cuiva; a distra pe cineva. 2) Ceea ce întruchipează lipsa frumuseții și a armoniei. /v. a (se) urî
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urâți

URÂT1

adv. Într-un mod neplăcut; displăcut. ♢ A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dușmănie. /v. a (se) urî
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urâți

URÂT

(d. oameni) bocciu, cealapa, fățos, mutră de-împins vagoane, nasol, nașparliu.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urâți

URÎ,

urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ♢ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urâți

URÎ

vb. 1. v. dușmăni. 2. v. plictisi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urâți

A (se) urî

≠ a (se) îndrăgi, a (se) iubi
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia urâți

urî́

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urăsc, imperf. 3 sg. urá; conj. prez. 3 sg. și pl. uráscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urâți

A SE URÎ́ mă urăsc

intranz. 1) A se afla în relații de dușmănie (cu cineva). 2) (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. ♢ A i ~ cu viața a nu mai dori să trăiască. /<lat. horrire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urâți

A URÎ́ urăsc

tranz. (persoane, stări de lucruri etc.) A trata cu ură; a nu putea suferi (din aversiune sau din dușmănie). ♢ ~ de moarte a dușmăni cumplit. /<lat. horrire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urâți

urî (-rắsc, -ît),

vb. – 1. A dușmăni, a antipatiza puternic. – 2. (Refl.) A se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – Mr. urăscu, urîre. Lat. hŏrrescĕre, vulg. *hŏrrῑre (Pușcariu 1823; Densusianu, GS, II, 21; REW 4185), cf. alb. uren (Phlippide, II, 644). – Der. ură, s.f. (dușmănie, aversiune; plantă, Gymnadenia conopea); urîcios (var. uricios), adj. (antipatic, nesuferit; ursuz, arțăgos); urîciune (var. uriciune, Mold. urăciune), s.f. (înv., ură, aversiune; plictiseală, urît; stîrpitură, avorton; hidoșenie); urît, adj. (desfigurat, oribil, hidos; repugnant, josnic); urîtor, adj. (care urăște); urîți, vb. (a sluți); urîțenie, s.f. (hidoșenie). Din rom. provine rut. urytnyi „urît” (Candrea, Elemente, 409).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia urâți
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar