Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ucenici definiție dex
ucenici
găsește rime pentru
ucenici
Cuvinte apropiate:
mucenici
,
ucenic
,
ucenică
,
ucenici
,
ucenicie
UCENICÍ
,
ucenicesc
, vb.
IV
. Intranz. A
învăța
o
meserie
lucrând
,
activând
pe
lângă
un
meșter
sau,
p. gener.
, pe
lângă
o
persoană
pricepută
; a
lucra
, a
învața
ca
ucenic
. – Din
ucenic
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ucenici
ucenicí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
ucenicésc
,
imperf. 3 sg.
uceniceá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
uceniceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ucenici
A UCENIC//Í ~ésc
intranz
. A
face
ucenicie
; a fi
ucenic
. /Din
ucenic
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ucenici
UCENÍC, -Ă
,
ucenici, -ce
, s.m. și f.
1.
Persoană
(
tânără
) care
învață
o
meserie
lucrând
în
producție
sub
îndrumarea
unui
meșter
sau
urmând
o
școală
profesională
.
2.
Adept
și
continuator
al unui
savant
, al unui
filozof
, al unui
artist
;
p. ext.
începător
într-o
activitate
;
discipol
,
elev
. – Din sl.
učenikŭ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ucenici
UCENÍC
s.
1.
(
Ban
.)
șăgârt
.
(O
calfă
și un ~.)
2.
v.
dis
-cipol
.
3.
v.
apostol
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ucenici
UCENÍC
s. v.
elev
,
școlar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ucenici
uceníc
s. m., pl.
uceníci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ucenici
UCENÍ//C ~ci
m
. 1)
Persoană
care
învață
o
meserie
sub
conducerea
unei alte
persoane
calificate
. 2)
Adept
și
continuator
al cuiva într-un
anumit
domeniu
de
activitate
;
discipol
. /<sl.
uțeniku
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ucenici
uceníc (-ci),
s .m. –
1.
Discipol
,
elev
. –
2.
Tînăr
care
învață
o
meserie
. – Var. Munt.
ocinic.
Sl.
učenikŭ
, de la
učiti
„a
învăța
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
60; Cihac, II, 437). – Der.
ucenici
(var. înv.
uceni
), vb. (a
studia
);
ucenicie
,
s.f. (
studiu
;
învățare
);
ucenică
(var.
uceniță
), s.f. (
elevă
;
tînără
care
învață
o
meserie
);
ocenie
,
s.f. (
instrucție
militară
), din
rus
.
ucenie
,
sec
. XIX, înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ucenici
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK