definiția tutunul definiție dex

tutunul

găsește rime pentru tutunul

a bea tutun

expr. a fuma.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia tutunul

TUTÚN,

(1), s.m., (2, 3) tutunuri, s.n. 1. S.m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ♢ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S.n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. S.n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tutunul

TUTÚN

s. 1. (BOT.; Nicotiana tabacum) (rar) tabac. 2. (BOT.) tutun turcesc (Nicotiana rustica) = (reg.) bacon, baconiță, tabac. 3. (rar) tabac, (reg.) pacioc, (Maram.) duhan, (prin Mold.) tabacioc. (Un pachet de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tutunul

TUTÚN

s. v. regina-nopții.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tutunul

tutún

(plantă) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tutunul

tutún

(frunze, pachet) s. n., pl. tutúnuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tutunul

TUTÚN ~uri

n. 1) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cultivată pentru frunzele ei mari alungite, care, fiind uscate și supuse unei tehnologii speciale, se fumează (mai rar se prizează sau se mestecă). ♢ ~ turcesc tutun cu tulpina puternic ramificată și cu flori dispuse în ciorchine. 2) Preparat din frunzele uscate ale acestei plante. ~ de pipă. /<turc. tütün, ngr. tutúm
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tutunul

tutún (-nuri),

s.n. – Tabac. – Var. Mold. tiutiun. Mr. tutune. Tc. tütün (Roesler 604; Șeineanu, II, 370; Lokotsch 2121), cf. ngr. τυοτούνι, bg., rus. tiutiun, sb. tutun. Este cuvînt oriental, cf. cuman. tutun „fum” (Kuun 125), aplicat posterior plantei. – Der. tutuni, vb. (a fuma); tutunărit, s.n. (dare asupra culturilor de tutun); tutungiu, s.m. (vînzător de tutun și de țigări), din tc. tütüncü (Ronzevalle 68); tutungioaică, s.f. (vînzătoare de tutun; fumătoare); tutungerie, s.f. (debit de tutun); tutuniu, adj. (de culoarea tutunului).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia tutunul

TUTÚN, (2)

tutunuri, s.n. 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și moi, de un verde-închis, cu flori trandafirii reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ♢ Compus: tutun-turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. Frunzele de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. (Înv.) Pachet de tutun (2). [Var.: tiutiun s.n.] – Tc. tütün.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM | definitia tutunul
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar