definiția ture definiție dex

ture

găsește rime pentru ture
Cuvinte apropiate: cure, jure, mure, tare, tuie, tuire, tule, tur, tur, tura, tură, turb, turc, turf, turn, tuse

TUR1,

tururi, s.n. 1. Mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanță egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al sportivului; mișcare liniară pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tură1 (2). ♦ Tur-retur sau tur și retur = dus și întors, plecare și sosire. Tur de orizont = observare succesivă, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei porțiuni de teren etc., de obicei cu scopul de a întocmi un plan, o schiță etc.; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. ♢ Expr. A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. 2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu; raită. ♦ Acțiune, inițiativă, întreprindere care cere efort, perseverență, îndemânare. Un tur de forță. 3. Parte dintr-o competiție sportivă organizată după anumite norme, constând dintr-un șir de etape, care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit pe distanță lungă, cu scurte opriri. 4. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rând, cărțile. [Pl. și: ture] – Din fr. tour.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ture

TUR2,

tururi, s.n. (Fam.) Parte a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului; p. ext. partea dorsală a corpului omenesc. – Din scr. tur.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ture

TUR

s. 1. (FIZ.) tură. (~ periodic al unui corp.) 2. înconjur. (Face un ~ al stadionului.) 3. raită, tură, (reg.) otrocol. (Fac un ~ prin oraș.) 4. pasă. (~ la jocul de cărți.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ture

TUR

s. (fam.) fund. (~ul pantalonilor.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ture

tur

(mișcare circulara, parte a pantalonilor) s. n., pl. túruri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ture

TUR2 ~uri

n. rar Parte a pantalonilor bărbătești care acoperă regiunea dorsală a corpului. /cf. sb. tur
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ture

TUR1 ~uri

n. 1) Mișcare circulară completă a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix; turație. 2) Mișcare liniară pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ♢ ~ retur (sau ~ și retur) dus și întors. 3) Plimbare scurtă pe un anumit traseu. A face un ~. 4) Parte a unei competiții sportive, reprezentând jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide în care fiecare partener distribuie pe rând cărțile de joc (până ajunge rândul iarăși primului jucător). /<fr. tour, germ. Tour
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ture

tur (tururi),

s.n. – Învîrtire, ocol. Fr. tour. – Der. turaj, s.n. (mișcare giratorie), barbarism tehnic, folosit de Camil Petrescu.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ture

tur (turi),

s.m. – Fundul pantalonilor. Sb., cr. tur (Cihac, II, 427). Nu este clară eventuala legătură cu stur. Dacă aparține familiei sb. stura „rogojină de papură”, sturati „a cădea, a face să cadă”, sturac „cocean de porumb cu pănușă”, pare să reprezinte poate o rădăcină ca cea a lui stur ‹ lat. stylum, care indică ideea de „coloană” sau de „cilindru gol”. În acest caz, prin aceeași familie ar trebui să se explice tureac (var. tureatcă), s.n. și f. (carîmb; ciorap fără talpă, pulpar). Următoarele ipoteze prezentate în această privință nu sînt convingătoare: în loc de trubeatcă, din sl. trąba, cf. trîmbă (Cihac, II, 427), soluție imposibilă fonetic; în legătură cu alb. trik (Philippide, II, 738); din v. germ. theobroch, gepig. *theubreki, de unde lat. med. tubroces (Diculescu 179; Diculescu, ZRPh., XLI, 425; Sandfeld 97); din mag. török, alb. *turek (Skok, ZRPh., XLIII, 101 și ZRPh., L, 252; REW 8967N); din lat. thylacus ‹ gr. θύλαϰος (Densusianu, GS, I, 350; Rosetti, II, 82; Candrea).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ture

tur

interj. – Exprimă ideea de flecăreală. Creație expresivă, cf. dur, zur, hur, mor etc. – Der. turavura, adv. (vorbărie goală); turlu-burlu, adv. (nebunește); turui (var. torăi, torosi), vb. (a vorbi mult și repede, a durui; a gurlui porumbeii); turuială (var. turuitură), s.f. (vorbărie, trăncăneală); turlui, vb. (Mold., a suna, a cînta din ...., a zornăi); turluitură, s.f. (Mold., sunet, murmur, zvon); turlac, adj. (amețit, zăpăcit, mai ales de băutură sau de somn), probabil în loc de *turulac, sau de *trulac, cf. trululu, mr. turlu „nebun” (după Șeineanu, II, 369, Tiktin și Candrea, din tc. torlak „ușuratic”; după Scriban, de la Turlaci, populație turanică din Basar.); turlăci, vb. (a ameți, a zăpăci).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ture

TUR

s.n. 1. Mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turație (2); ; tură1 (2). ♦ Tur-retur = dus și întors, plecare și sosire; tur de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pistă = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat în jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurtă, raită. ♦ (Liv.) Acțiune care cere îndemânare, agilitate, putere. ♦ Tur de forță = efort, întreprindere îndrăzneață. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzând jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în care se parcurge un circuit pe ditanță lungă. 3. (Tehn.) Mișcare circulară în jurul unui ax. 4. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărțile, pe rând. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus – instrument pentru întors].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia ture

TUR

s. n. 1. mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turație (2); tură1 (2). o ~-retur = dus și întors, plecare și sosire; ~ de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pistă = zbor de pe un traseu dreptunghiular, în jurul aerodromului. o a trage primul ~ de manivelă = a începe turnarea unui film. ♢ plimbare scurtă, raită. o ~ de oraș = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ♢ acțiune care cere îndemânare, agilitate, putere. o ~ de forță = efort, întreprindere îndrăzneață. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumătate din totalul etapelor. ♢ întrecere sportivă (de ciclism), în care se parcurge un circuit pe distanță lungă. o ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapă a unor alegeri care se repetă. 3. (tehn.) mișcare circulară în jurul unui ax. 4. (la jocul de cărți) ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărțile, pe rând. (< fr. tour)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ture

TÚRĂ1,

ture, s.f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ture

TÚRĂ2,

ture, s.f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn (2). – Din fr. tour.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ture

TÚRĂ

s. 1. v. schimb. 2. v. tur. 3. raită, tur, (reg.) otrocol. (Fac o ~ prin oraș.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ture

TÚRĂ

s. turn. (~ la jocul de șah.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ture

túră

(schimb, piesă de șah) s. f., g.-d. art. túrei; pl. túre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ture

TÚR//Ă1 ~e

f. 1) Totalitate a persoanelor care lucrează împreună într-o întreprindere în același interval de timp. 2) Interval de timp cât lucrează împreună un colectiv de oameni, până la înlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ture

TÚR//Ă2 ~e

f. Piesă la jocul de șah reprezentând un turn crenelat, care poate fi mișcată numai în linie dreaptă și în două direcții; turn. /<fr. tour
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ture

TÚRĂ1

s.f. 1. Rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. Tur (1). [< fr. tour].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia ture

TÚRĂ2

s.f. (Șah) Piesă în formă de turn; turn1 (2). [< fr. tour].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia ture

TÚRĂ1

s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ture

TÚRĂ2

s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn1 (2). (< fr. tour)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ture
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar