definiția tun definiție dex

tun

găsește rime pentru tun
Cuvinte apropiate: bun (s.n.), bun (s.m.f., adj.), fun, hun, nun, pun, sun, tăun, ten, ton, ton, tu, tub, tuf, tug, tui (vb.), tui (adj.), tui (s.n.), tul, tun, tuna, tung, tuns, tuns, tur, tur, turn, tus, tuș, tut, tuț, tuz, un, un, un (art. nehot.)

TUN,

tunuri, s.n. 1. Armă de artilerie care aruncă proiectile la distanță mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ♢ Expr. A scăpa ca din (gură de) tun, se spune când cineva reușește să fugă (scăpând de o situație neplăcută). (Poți) să dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adânc și nu se trezește ușor sau despre un loc unde nu se află nici o ființă vie. ♢ (Pus pe lângă un verb, îi intensifică acțiunea; pe lângă un adjectiv, îi dă valoare de superlativ; adverbial) A înghețat tun. Sănătos tun. 2. (În sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeași viteză. 3. (Înv. și pop.) Tunet. – Lat. tonus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tun

TUN

s. (MIL.) (reg.) top, (înv.) pușcă, (înv., în Mold. și Bucov.) harmată. (Trage cu ~ul.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tun

TUN

s. v. tunet.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tun

tun

s. n., pl. túnuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tun

TUN ~uri

n. Armă de artilerie care aruncă proiectile grele la mare distanță. ~ antiaerian. /v. a tuna
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tun

TUN,

túnuri, s.n. ~ 4. (Arg.) Afacere ilegală (escrocherie, furt, spargere etc.) de proporții, cu mari sume puse în joc și cu beneficii considerabile pentru participanți. [R. Zafiu – Diversitate stilistică în româna actuală]
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare | definitia tun

a da un tun

expr. a se îmbogăți rapid, pe căi ilicite.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia tun

IARBA-TÚNULUI

s. v. urechelniță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tun

TUNÁ,

tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ♢ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tun

TUNÁ

vb. 1. (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și ~.) 2. v. bubui.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tun

TUNÁ

vb. v. detuna, trăsni.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tun

tuná

vb., ind. prez. 3 sg. túnă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tun

A TUNÁ

pers. 3 túnă intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a răsuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a țipa. ♢ ~ și a fulgera a-și descărca mânia prin țipete și strigăte. 4) înv. A trage cu tunul (sau cu o altă armă de foc). /<lat. tonare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tun

tuná (-n, át),

vb. – 1. A bubui, a asurzi. – 2. A trăsni. – 3. A intra, a pătrunde. – 4. (Trans.) A coborî, a veni de la munte. – 5. A bate tunul. – Megl. tuna, tunari. Lat. tŏnāre (Pușcariu 1771; REW 8778), cf. it. tonare, prov., cat., sp. tronar, fr. tonner, port. troar. Semantismul sensurilor 3 și 4 nu este clar, cf. tuli. – Der. tun, s.n. (înv., tunet; gură de foc de artilerie; Arg., furt prin efracție; adv., cu putere), postverbal sau din lat. tŏnus (Pușcariu 1643); tunaci, adj. (Banat, agresiv, îndrăzneț); tunar, s.m. (artilerist, servant de tun); tunări, vb. (a trage cu tunul), rar; tunărie (var. tunărime), s.f. (artilerie, mulțime de tunuri); tunător, adj. (care tună puternic); tunet, s .n. (zgomot puternic, bubuit; canalul tunului), cu suf. -et, ca sunet de la suna, răcnet de la răcni etc. (după Diez, Gramm., I, 208 Tiktin și Candrea, din lat. tŏnĭtru).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia tun
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar