definiția trup definiție dex

trup

găsește rime pentru trup
Cuvinte apropiate: crup, grup, rup, strup, trap, trop, truc, trud, trup, trupa, trupă

TRUP

, trupuri, s.n. 1. (Pop.) Corp (al unei ființe). ♢ Loc. adv. (Cu) trup și suflet = cu totul, în întregime, fără rezerve. ♢ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva. A fi trup și suflet cu cineva = a se identifica cu aspirațiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva. ♦ Corpul fără cap (și fără membre) al unei ființe; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principală a unui obiect, a unei construcții etc.; p. gener. obiectul însuși. 3. (Înv.) Întindere mare de pământ care alcătuiește un singur lot. Trup de moșie. 4. (Înv.) Mare unitate militară. – Din sl. trupŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia trup

TRUP

s. I. 1. (ANAT.) corp. (Sufletul și ~ul.) 2. (ANAT.) corp, trunchi. (Omul este alcătuit din cap, gât, ~ și membre.) 3. v. cadavru. II. v. bătător.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia trup

TRUP

s. v. corp, materie, pat, substanță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia trup

trup

s. n., pl. trúpuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia trup

TRUP ~uri

n. 1) Totalitate a organelor care alcătuiesc o ființă vie; corp. ♢ A fi (cu) ~ și suflet (cu cineva) a fi strâns legat de cineva; a avea aspirații comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra în componența unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu excepția capului și a membrelor; trunchi; corp; tors. ♢ ~ neînsuflețit cadavru. A trece (sau a călca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principală a unui obiect. /<sl. trupu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia trup

trup (-puri),

s.n. – Corp. – Mr., megl. trup. Sl. trupŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49, Cihac, II, 425; Conev 87), cf. bg., sb., cr., slov. trup, pol. trup „cadavru”. – Der. trupesc, adj. (corporal); trupește, adv. (corporal); trupeș, adj. (corpolent); trupeșie, s.f. (corpolență); trupean, adj. (înv., corporal); trupos, adj. (corpolent); trupoșie, s.f. (corpolență); întrupa, vb. (a incarna; a personifica). – Țig. sp. trupó, drupo (Besses 70 și 163), provine din rom. sau dintr-un idiom sl. – Cf. trupiță, tulpină.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia trup

a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup

expr. a avea frisoane, a se înfiora.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia trup
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar