trăí (-ăésc, -ít),
vb. –
1. A fi în
viață, a
exista. –
2. A
locui, a
sta. –
3. A
coabita, a
conviețui. –
4. A avea
relații strînse, a fi în
concubinaj. –
5. A
dura, a fi
permanent, a se
menține. –
6. (Înv.) A
crea, a da
viață. –
7. A
suporta, a
experimenta. – Megl.
trăiés, trăiri „a
suporta”. Sl.
trajati „a
dura” (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Șeineanu,
Semasiol., 191; Tiktin), cf. bg.
traja „a trăi”, sb., cr., slov.
trajati „a
dura”. A
înlocuit pe
via „a trăi”, cf.
aici. Bg. pare a
reproduce evoluția semantică a
rom. Der. din lat.
trahĕre, cf. it.
tirare avanti (Rohlfs,
Differenzierung, 62) nu pare
probabilă. Der.
trai, s.n. (
viață,
existență;
ședere);
trainic, adj. (
viu, care
trăiește,
existent;
durabil,
rezistent), cu suf. -
nic și în
parte cu
semantismul sl., cf. sl.
trajanŭ „
durabil”;
netrainic, adj. (
efemer, de
scurtă durată);
trăinicie, s.f. (
soliditate,
rezistență);
trăitor, adj. (
viu, care
trăiește,
stătător,
locuitor).