tolocí (-césc, -ít),
vb. – A
lăsa vitele pe o
țarină pentru a o
îngrășa cu
baliga lor. Rut.
toločiti,
rus.
toločitĭ „a
călca în
picioare”, din sl. (sb.)
tlačiti, cf.
stîlci (Cihac, II, 416; Tiktin). Pare să se fi
simțit în
rom. ca o
creație expresivă, în
legătură cu
dolo(fan) „
durduliu”,
golo(gan) „
monedă” etc. – Der.
toloacă, s.f. (
ogor negru;
izlaz), în Mold., din rut.,
rus.
toloka „
iarbă călcată în
picioare”,
pol.
tlok „pîrloagă”;
tologi, vb. (a
călca, a
bătători semănăturile; refl., a se trînti, a se
întinde, a se
culca), var. a lui
toloci;
tolăni, vb. refl. (a se trînti, a se
întinde, a se
culca), cu suf.
expresiv -
ni (
legătura cu tc.
arab.
tulani „în
lungime”,
sugerată de Bogrea,
Dacor., IV, 854, nu pare
posibilă);
toloșcan, adj. (
leneș;
durduliu,
dolofan);
toloban, s.m. (Trans.,
ciorap gros pentru opinci).
Cea mai mareparte din
aceste cuvinte circulă numai în Mold.