tîmplă (-le),
s.f. –
Iconostas. Lat.
templum, prin
intermediul mgr. τέμπλον „
iconostas” (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb.
templa, templo (Miklosich,
Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer,
Gr., 140),
alb.
templë. Der.
directă din lat. (Pușcariu 1730; Șeineanu,
Semasiol., 39; REW 8630;
Pascu, I, 169;
Iordan,
Dift., 108; Rohlfs,
Differenzierung, 69)
ar conveni mai
bine din
punct de
vedere fonetic,
dar lasă fără explicație exactă coincidența semantică cu mgr. Este de
presupus că
vechile iconostase erau simple ziduri despărțitoare sau
baluștri, de unde
sensul de „
grindă, bîrnă”,
pierdut în cuvîntul
rom.,
dar conservat în mr.
templă „bîrnă”. De
aici tîmplar, s.m. (
dulgher), pe care Tiktin și
Candrea îl explică prntr-un
sens primordial de „
slujbaș care
face iconostase”. – Der.
tîmplăresc, adj. (de tîmplar);
tîmplări, vb. (a
îndeplini meseria de tîmplar);
tîmplărie, s.f. (
dulgherie).